decembrie

Te uita cum plange decembre
Priveste ce sange-i in strada
Miroase a fum si a pucioasa
Si moartea-i aproape

Priveste cum moare copilul
Ucis de glontul mileniului trei
Iar mama din brate isi lasa odorul
O floare sa-i dea ucigasului sau

Pe strada se moare ca-n filme
Se trage in tot ce-i bizar
Cu tancul,cu tunul,cu pusca
Se moare-n zadar

Se canta,se plange,se rade
Se moare,se fuge,se lupta
Se alunga din suflete frica
Se cheama inapoi Dumnezeu

Sodade

De dor,de of,de jale...
 Intraductibila structura a trairilor unei femei care a cantat traind fiecare nota,fiecare cuvant.
Un tipat continuu,soptit si ascuns in suferinta unei intregi vieti,traita militand pentru normalitate,pentru decenta
 Sodade este intraductibil.Acesta este motivul pentru care Besame mucho a fost preluat si cantat asa cum nu au facut-o cei dintai,mult mai celebri ca ea.A realizat ca subtilitatile nu sunt pentru marile scene si pentru a fi inteleasa mai bine s-a descaltat.

 Despre Cesaria Evora nu poate vorbi decat muzica ei.

Tribunal

-Va rog sa povestiti ce s-a intamplat in acea seara,cum s-au petrecut lucrurile.
-Domnule Judecator eu eram cam drogat atunci,trasesem niste sare pe nas si nu-mi mai aduc bine aminte.Ce sunt sigur e ca Dragonul i-a pus piedica Balaurului si asta a cazut peste o maimuta care bea lapte cu paiul.
-Te rog sa fii mai explicit.Cum te-ai drogat cu sare?Ai prizat sare de bucatarie?Sunt curios sa aflu.
-Nu sare care se pune in mancare,sare de baie.Cu vanilie...
-Stai putin,tu vrei sa spui ca ai prizat sare de baie si ca erai drogat.Dar de la sarea de baie nu ai cum sa te droghezi.Asta este pentru relaxare in cada,nu ca sa o prizezi.Spune mai bine cine este Dragonul.Il recunosti pe Dragon in aceasta sala?
-Domnule Judecator,Dragonul este un Dragon.Cu aripi,cu gheare si scoate foc pe nari.Nu cred ca l-ati primi aici ca mai si pute a motorina.
-Mai baiatule tu esti si acum drogat?
-Putin,Domnule Judecator,ca am tras putin inainte sa ma aduca gaborii aicea.Eu nu-i suport pe astia in uniforma si de asta am tras putin,sa nu mi se faca greata.
-In prima declaratie pe care ai dat-o ca martor,ai scris ca inculpatul a lovit victima cu piciorul in stomac.Si atunci erai drogat?
-Nu,atunci nu eram drogat.
-Asta inseamna ca iti mentii declaratia data in faza cercetarilor?
-Domnule Judecator,atunci cand am dat declaratia,eram doar putin baut,bausem doua beri dar,nu eram beat.Stiu ce am scris atunci dar,am facut-o ca m-a amenintat ca daca nu il vorbesc de rau pe inculpat intra peste mine in casa si-mi rupe capu.
-Cine te-a amenintat?
-Nu stiu,ca m-a sunat pe telefon unu cu o voce groasa,ca de tigan si a zis ca ma taie daca nu zic asa.
-Tot in prima declaratie ai scaris ca domnisoara care este filmata de camerele de supraveghere intrand sub masa a facut acest lucru de frica sa nu fie si ea lovita in timpul scandalului.Este adevarat?
-Nu este adevarat.Fata s-a bagat sub masa pentru ca avea treaba.
-Ce treaba avea?Pierduse ceva anume,cauta ceva?
-Nu.Avea treaba.
-Ce treaba mai omule,ce sa caute o fata sub masa daca zici ca nu pierduse nimic/
-Avea treaba cu mine,a Domnule Judecator.Ce sa va spun mai multe,vreti sa si desenez?
-Este a 5-a data cand va schimbati declaratia pe parcursul acestui proces.Se retine in sarcina martorului fapta prevazuta in art...CP-marturie mincinoasa.Data viitoare cand il mai aduce-ti aici doar daca simt ca a mai consumat altceva decat apa cu 24 de ore inainte voi dispune inclusiv arestarea soferului care a facut transportul de retinuti de la penitenciar pana aici....
 In dosarul judecat cei 12 martori au fost arestati,judecati si condamnati la 3 ani cu executare pentru marturie mincinoasa,victima cercetata,judecata si condamnata  la 4 ani cu executare pentru marturie mincinoasa...

Cu spatele la prezent

Sa ma intorc la tine doamna,
spasit si trist de revedere
trezit din somnul zbuciumat al verii
in cruda dimineata a toamnei?
 Mai bine dorm...
Sa te visez din nou in spatele unei ferestre inchise de o mana tremuranda,cu frica traita a unei ploi de vara.
Pe asternutul patului meu sa ramana doar transpiratia rece a visului in care eu nu te cunosteam.Pe tine nu vreau sa te mai cunosc...Ramai umbra,vis,dorinta.
 Imi este frica de ceea ce as putea descoperi in urma explorarilor mele.Voi cauta,mai bine, prin cetati parasite,urmele  unei vechi culturi,amintirile unor vremuri in care tu erai numita alma mater.
Curiozitatea exploratorului din mine a murit o data cu marea descoperire a lumii in care eu nu ma pot regasi.
Este o lume pe care eu nu vreau sa o cunosc mai mult.Imi este suficient atat cat am trait in prezentul ei,infricosat de perspectiva sumbra a viitorului sau,probabil compromis.Mi-as dori sa ma fi inselat,sa fiu catalogat nebun,neadaptat,frustrat...Asta,de dragul unor vremuri in care vor trai copii mei,nascuti tarziu de mama lor.Nu vad ce i-as mai putea invata din lumea asta noua,pe care imi doresc sa nu o fi cunoscut-o.
 Voi mai invata eu cate ceva din trecut,pentru ca,intotdeauna istoria se repeta.Voi fi din nou arheolog,preferand supozitiile acestuia decat certitudinile exploratorului.
 De aceea,acum,cred ca nu vreau sa te cunosc si pe tine in acest context.De frica a ceea ce as putea descoperi.
Voi lua pensula, spaclul,si voi indeparta fara graba si cu emotie fiecare strat de civilizatie,pana voi ajunge in timpul din care  ai plecat.Fara egoism,te voi expune publicului,pe ringul de dans al lumii,ca pe o ultima dovada irefutabila a unei eterne iubiri.
http://www.youtube.com/watch?v=DRDs8MQp9gA

Multi vad,putini pricep,dar sunt toti interesati

 -Ba,te rade lumea,unde dracu te duci cu calu ala legat de masina ca in filmele cu prosti?
 -Unde a intarcat mutu iapa si dracu copii,cat mai departe de prosti ca tine care n-au alta treaba decat sa poarte grija altuia.Zaldi baga nervos in viteza si debraiaza usor cu capul intors in spate la Petre care indemna iapa cu o nuia nedesfrunzita de pe platforma decarosata a papucului.Masina se pune in miscare si iapa incepe sa paseasca sovaielnic fara prea mare tragere de inima din cauza durerilor.
 -Ai grija mare la mana,nu  infasura funia pe mana.Daca se propteste asta pe picioare ti-o rupe de zici ca nici nu a fost,pana apuc eu sa opresc,ii zise Zaldi lui Pana care de pe scaunul din dreapta al masinii si cu geamul deschis tinea iapa de capastru.
 In treapta intai de viteza,foarte aproape de axul soselei,tot acest angrenaj-transport hibrid cal-om-masina se puse in miscare,fiind cel putin curios daca nu ridicol prin ineditul lui.Tot ridicolul situatiei era amplificat de vociferarile lui Petre care indemna iapa sa mearga si saluta,strigand la toti cunoscutii intalniti pe sosea.
Toata lumea radea mai mult sau mai putin fatis.Cei intalniti pe strada,marea lor majoritate fara sa inteleaga de ce trei oameni se chinuie sa duca un cal pe langa masina ,si mai ales prin mijlocul satului,pe sosea,se uitau zambind oprindu-se in loc.Unii chiar si-au facut cruce zambind la incurajarile lui Petre,cel mai vocal dintre toti:"Asa mamaie,fa crucea mare ca dracu i batran".In masina,cei doi,Zaldi si Pana,radeau si ei mai ales de fetele lungi ale soferilor care reduceau viteza circuland mai atent cand ii vedeau.
 Dintr-o masina care venise din spate,pasagerul chiar a deschis geamul si a inceput sa filmeze cu telefonul mobil in timp ce soferul incerca sa mearga in paralel pe contrasens.
 -Zambeste Petre,dar cu gura inchisa,sa nu se vada ca esti chel in gura,ca astia vor sa te faca vedeta pe YouTube,ii striga Zaldi din masina.
 -Sa vezi ce vedeta ma fac eu la stirile de la ora 5 cand m-oi da eu jos la ei cu cu putregaiu asta de ranga si voi incepe sa le explic cum stam cu dreptul la propria imagine,raspunse asta de pe platforma dupa care scoase un tipat-interjectie,gutural si puternic,reminiscenta a vremurilor in care crestea capre.Speriat de tipat,cel care filma scapa din mana telefonul care se facu bucati pe sosea in rasetele celor din masina.De tipat s-a speriat si iapa care se propti pe picioare tremurand de boala si efort.
 Pe trotuar,doi biciclisti,dintre cei care cutreiera tara pe bicicleta din placere,dupa aspect si dotari straini,radeau tinandu-se cu mainile de burta de comicul situatiei create de tipatul lui Petre.
In timp ce,cu un ochi la Petre,cameramanul de ocazie isi strangea cu frica telefonul de pe sosea,unul dintre cei doi straini se apropie zambind de cei trei care stergeau iapa de spuma.
 -Porumb?
Intrebarea ii facu pe cei trei sa se intoarca spre el uimiti de corectitudinea diagnosticului pus cu siguranta  si rapiditate dupa o singura  privire aruncata la picioarele calului.
 -Acum daca a iesit porumbul incep sa apara si problemele,continua acesta intr-o romana perfecta dar cu un usor accent german.Miscarea ii face foarte bine,impiedica inflamarea tendoanelor.Noi ii bagam cu picioarele in apa rece a unui parau si ii lasam acolo cate o zi intreaga.Adoua zi cei mai multi erau buni de munca.
 -Acolo o ducem si noi.Curge pe langa sat o umbra de parau caruia noi ii zicem derea si care are apa mai rece decat ghiolul la vremea asta.Am plecat pe sosea ca e despotcovita si o stricam de tot la picioare daca mergeam pe negru dar,e greu cu tampitii astia care se cred destepti si claxoneaza in spatele animalului sau rad ca prostii fara sa stie de ce.Dumneavoastra unde vreti sa ajungeti?
 -Nu stiu.Mergem cat putem.Ne-am urcat pe biciclete acum doua saptamani la Sibiu si am plecat prin tara sa o mai vedem dar,avem aceleasi probleme cu oamenii care nu-si vad de drumul lor si ne sicaneaza in trafic.
 -Da,asa sunt cei mai multi.Ce nu pot ei intelege li se pare o prostie si rad ca muta la ... pentru a-si masca stupiditatea.Cu toate ca traiesc la tara nici unul nu si-a pus problema motivului pentru care am ales modul acesta,inedit ce-i drept,de a transporta calul,de al obliga sa faca miscare pentru a-l salva..Pe cei de pe aici ii intereseaza mai mult ce fac vecinii decat copii lor.
  Langa ei opri si masina politiei locale din care,Viorel ii saluta vesel si, in gluma,ii provoca pe cei patru:
 -Ce faceti ma,hoti de cai ?V-ati luat la bataie?
 -Inca nu.Mai e timp pana diseara,raspunse usor iritat Zaldi.
 -Pai nu va luati voi acum,sa nu mai bat eu un drum diseara,ca tot sunt aici.Uite cat va spargeti voi capetele si va rupeti oasele,eu completez procesul verbal si nu mai pierdem timpul la post.
M-a oprit unu,cand veneam de la masa,sa-mi spuna ca s-a furat un cal cu un papuc si ca proprietarul fugea cu limba scoasa dupa hoti tipand la ei.S-a trezit simtul civic in romani,concluziona el razand.
 -Nea Viorele,asta e mai buna decat aia cu cainii politisti si ar merita o bataie si un proces verbal dar,trebuie sa plecam ca daca mai opreste aici si Primaru ne trezim si cu aia de la Neptun si ne moare calu pe drum pana le explicam la toti care e treaba cu porumbul la cai si prostia la romani.Haideti mai hotilor,la posturi,ca ne prinde proprietarul din urma si ramane nea viorel fara obiectul muncii.Drumuri bune si sa traiti mai bine,ca vo-ti fi saturat de atata bine,ii saluta Zaldi pe biciclisti si pleca usor catre"baza de tratament si recuperare a  cailor".
 -Al dracu neamt ce ochi a avut.Si-a dat seama imediat ce are iapa.Asta se vede ca a trait la tara.
 -Bai Pana,la tara traiesc si adunatii astia care rad acum pe strada de noi.Uita-te si tu la putoarea asta de om care sta pe banca la ora asta si abia de se mai vede gardu de cucuta si maturica.Are doi metri,casa la tara cu o mie de metri in curte si asteapta ajutorul social sa plateasca ouale luate pe datorie de la magazin.Cum dracu sa nu rada asta ma,care nu are nici macar o pisica in curte,cand el sta cu bidonul de bere rece sub banca si noi ne chinuim cu animalele sa le platim ajutorul social.Neamtu ala,cum ii zici tu,s-a nascut intr-o alta lume,dincolo de munti,unde se munceste pe rupte si e de ras ala care face umbra pamantului degeaba si cumpara oua de la magazin cand el sta la tara.Astia de aici nici cocos de dat la gropari nu au dar,rad ca broasca la inundatii asteptand o noua serie de alegeri.

Acolo unde e iubire...

Acolo unde-i multa iubire,este si multa unire.

 Asa gandea si vorbea  cel mai mare teolog roman-PR Dumitru Staniloaie,profund dar simplu,curat si elevat totodata.Intr-o prelegere din 1993,una dintre ultimele tinute de dansul,inainte de a muri in toamna acelui an,le exemplifica celor prezenti realitatea celor spuse:" Noi suntem adunati aici pentru ca iubim.Il iubim pe Fiul,il respectam pe Tatal calauziti de Duhul Sfant".
 Atunci cand vom constientiza si iubirea dintre noi,cei pamanteni,cei aflati aici,vom fi si uniti.Iubirea exista intre noi,trebuie doar constientizata.Pana cand vom realiza acest aspect vom fi doar adunati,nu uniti.Nu poti pretinde ca il iubesti pe Dumnezeu,in toata splendoarea treimii Sale,urandu-i rodul creatiei.Rezista in timp si constiinte doar ce este rezultat din  iubire.Micile succese,rezultate ale unei adunari sau adunaturi cu scop revansard,sunt efemere ca si pornirile care le-au generat.

 Astazi sunt 18 ani de cand a murit unul dintre putinii oameni care mai vorbeau deschis despre iubire,fara sa-i fie frica sau rusine sa recunoasca iubirea de oameni.Atunci,pe 5octombrie1993,a mai disparut un reper pe care este greu ca societatea sa-l poata inlocui.

Nebunul si Crucea

Gica e nebun.
 E nebun cu acte in regula si pensie de invaliditate.Trece zi de zi pe strada gesticuland si vorbind singur,saluta pe toata lumea cu un zambet tamp si cere prin carciumi cate un leu pentru paine.La nunti si petreceri electorale danseaza.Dansul lui are ceva din ritualuri pagane.Aplecat mult in fata,miscand haotic din cap si tinand un ritm imaginar cu mainle danseaza ca in transa pana cade pe jos epuizat.Atunci,oamenii,mai nebuni ca el , ii dau sa bea.Cand bea,Gica danseaza manele.
 Gica e un personaj nonviolent,tot timpul iti va zambi fericit ca te vede,chiar daca nu te cunoaste.
O singura data,impulsionat de o sarbatoare nationala,la care se arboreaza steagurile pe sediile unitatilor publice,Gica s-a manifestat exuberant.A luat steagul arborat la Primarie si,dupa ce s-a dezbracat in pielea goala,a inceput sa defileze fericit cu el pe sosea.In prima suta de metri  a mers ca un soldat bine instruit,batand un corect pas de defilare.Agentul de paza de la Primarie,remarcand  lipsa simbolului national,si vazand hotul,a dat alarma si o intreaga potera a pornit in fuga dupa Gica.Alerga agentu,femeia de servici,doi copii din curtea scolii,o matusa de-a lui Gica cu hainele lui in mana,Regele,un alt nebun cu acte.Pe masura ce alergau si strigau la el,potera se marea,la un urmaritor obosit,alaturandu-se alti trei ca intr-o stafeta continua.In fruntea poterei era Regele.Acesta,avea cea mai mare rezistenta,fiind maratonistul satului,in fiecare zi el parcurgand satul,de la un cap la altul de cel putin trei ori.Trecand prin fata postului de politie s-a alaturat si politistul,mai proaspat si mai antrenat decat toti ceilalti.Gica,cu un avans considerabil,alerga fericit pe mijlocul soselei,facand cu mana masinilor care il claxonau.Se uita din cand in cand in urma fara sa slabeasca ritmul.Aproape fiecare din urmaritori  avea un motiv intemeiat sa-l prinda.Agentul de paza,umilit de furtul drapelului,iesea lipsa la inventar,Regele,aparatorul simbolurilor nationale,urmas al Regelui Mihai si al lui Stefan cel Sfant,nu putea tolera asemenea sacrilegiu,matusa in baston,cu ce-i mai ramasese din hainele nepotului,vroia sa-l imbrace,rusinata de goliciune acestuia,politistul nu tolera expunerea in pielea goala in mijlocul satului,tulburarea linistei si ordinii publice,perturbarea circulatiei pe Dj 226 si atingere adusa simbolurilor statului de drept...
 La moara,Gica s-a oprit si a arborat triumfator steagul in ruinele acesteia.Ca la orice stafeta,obligati sa termine cursa,au ajuns pe rand si ceilalti urmaritori,gafaind si blestemandul pe Gica.Fiecare din cei motivati,au inceput sa-si exercite obligatiile pentru care au alergat.Agentul si-a recuperat steagul,Regele a inceput sa-l certe parinteste in timp ce politistul il tinea de maini iar unul din urmaritori,care luase in fuga de la matusa o haina incerca sa-l imbrace.
 -Ce ai ma?Eu sunt in curu gol si tu vrei sa ma imbrac cu haina?Esti nebun?Stai sa vina pantalonii intai ca ma fac de ras.
 Un filmulet postat pe Youtube si aceasta intamplare este cam tot ce se stie despre Gica.
Ce am aflat eu,intamplator,este ca Gica,in ciuda nebuniei sale,si-a facut o profesiune de credinta din ingrijirea singurului loc cu conotatie religioasa din zona noastra-Crucea.
 Cu o istorie mai putin cunoscuta,acesta este locul pana la care a ajuns credinta,peste care sfintenia nu aputut sa treaca...
 In anii de seceta dintr-o perioada pe care nimeni nu o mai poate data exact,a fost organizata o procesiune cu moastele Sfintei Parascheva pentru aducerea ploilor prin mai toata Dobrogea.Venind dinspre vest,prin toate localitatile prin care a trecut,moastele Sfintei Parascheva,au adus speranta in sufletul oamenilor,si se pare ca si ploile daca este sa credem toata povestea.Cert este ca in momentul in care moastele,purtate de un car cu boi,au ajuns la marginea satului,mai exact pe malul micului parau pe care noi o numim derea,boii care trageau carul nu au mai vrut cu nici un chip sa treaca mai departe,peste micul podulet.In prima faza s-a crezut ca le este sete si simtind apa nu vor sa treaca mai departe.Apoi,oamenii,au crezut ca boilor le este frica sa treaca peste podul mic si subred.Toate incercarile de a face animalele sa treaca peste pod fiind in zadar,s-a hotarat ca moastele sa fie purtate de flacai pe umeri pentru a continua procesiunea pana la mare,punctul final al acesteia.In ciuda vigorii tinerilor,a rugaciunilor preotilor si crediciosilor ,moastele Sfintei Parascheva nu au vrut sa fie purtate dincolo de acest mic parau.Pareau ca infipte acolo si nici macar forta rugaciunilor nu le-au putut urni.
 Aici s-a oprit procesiunea spre deznadejdea oamenilor care au ajuns sa creada ca pamantul asta este blestemat de Dumnezeu.In locul in care s-a oprit carul,a fost ridicata o mica cruce din piatra de calcar.Roasa de timp si de vant,Crucea este si azi acolo,martora a blestemului si necredintei.
Putini isi mai aduc aminte de rostul si momentul in care Crucea a fost ridicata acolo...
 In fiecare zi,Gica,aduna flori de pe marginea drumului si le aduce la cruce.Asta dupa ce scormoneste prin fosta groapa de gunoi a satului,aflata in imediata vecinatate a derelei,de unde aduna tot felul de nimicuri pe care,dupa ce le studiaza atent,le indeasa intr-o punga pe care o cara tot timpul.
 Intr-o vaza verde si ciobita,gasita in groapa de gunoi,aduce apa din derea.Incepe sa aseze florile salbatice in vaza si din cand in cand se indeparteaza pentru a vedea cum arata.Tot acest proces al asezarii dureaza cel putin o jumatate de ora,rezultatul fiind cateodata atat de surprinzator incat poti fi convins ca un maestru in ikebana a fost cel care a realizat aranjamentul floral.Smulge fiecare buruiana care nu face flori,lasand doar maracinii teposi cu flori mov si cateva smocuri de tipirig pe care apoi le uda carand apa cu un pahar.
 Din cutiile de vopsea gasite la gunoi,a facut un amestec cu care a incercat sa vopseasca tot gardul ce imprejmuieste Crucea.Rezultatul nu l-a satisfacut.Era prea uniform,iar culoarea terna si fara luciu.Acum,vopseste cate un cerc,cate o bara,cu ceea ce gaseste prin gunoi,fiecare in culori diferite,amestecand cel multa trei culori.Daca rezultatul nu e pe gustul sau,a doua zi o ia de la capat cu aceeasi bara,cu acelasi cerc pana e multumit.
 La intoarcere,in drum spre casa,daca te intalneste va incerca sa-ti explice de ce nu poate amesteca un grund cu verde.Fara sa stii despre ce este vorba,cu necazurile tale pe cap si stiindu-l nebun,il vei lua la rost mergand mai departe in drumul tau,pentru ca iti este frica de fericirea lui,pentru ca il invidiezi inconstient.Usor aplecat de spate,cu zambetul sau tamp intiparit pe fata,Gica te va urmari cu privirea usor compatimitoare si isi va continua drumul dand din maini si vorbind singur,vesel si trist in acelasi timp.Tristetea din ochii lui te urmareste mult timp,fara sa intelegi ca tu esti cauza aceteia.Trist, pentru ca nu are cu cine sa-si impartaseasca fericirea nebuniei sale,va cauta pe un altul care sa se bucure impreuna cu el.
 Fericirea lui,invidiata de multi,vine din fiecare floare asezata,din fiecare culoare care ii reuseste.

Omul care duce tava

Este mereu prezent pe scena fara sa fie remarcat de public,fara sa aiba pretentii de vedeta.Costumul lui este mereu acelasi,indiferent de piesa jucata.Nici macar regizorul nu-i mai da indicatii de mult timp,pentru ca el isi joaca rolul perfect.Omul care duce tava,in orice piesa jucata de actori cu pretentii de genialitate, joaca seara de seara fara a-si repeta macar o data rolul atat de simplu si important.
Cateodata,cu spatele la public,in piese importante jucate de actori importanti,duce pe tava in scena,replicile.
Le sufla acestora,care sunt mult prea importanti sa le invete,sau prea batrani ca sa le mai retina fara a le incurca.
 Un personaj neutru,imbatranit pe scena,care nu e trecut nici in distributie pe afisul mult prea mic pentru a-i incape numele...

 Se joaca pe marea scena a lumii mici,provinciala si statuta,o piesa nejucata pana acum.Se joaca pentru copiii orbi ai comunitatii,pentru copii care refuza lumina proiectoarelor.
Un act caritabil pentru cei care doar aud,atunci cand vor si asta.
Fara costume,fara machiaj,fara recuzita scenografului,se va juca din nou fara miza,un basm de inspiratie populara  in care actorii se regasesc in intreaga lor splendoare de oameni importanti.
 Pe scena,intra-ti de mult, Generalul Leon si Amiralul Vulturescu.Doi mari actori ce-si joaca rolul vietilor proprii.Roluri traite,jucate acum natural.Se bat,ca si in viata pentru Printesa Florilor,minunata pastratoare a secretului.Sunt secondati,in roluri secundare,de alti actori ale caror personaje le inspira trairile si viata.Un tigru colonel,un elefant maior,un Don Juan mistret...
 In mintea celor mici,din replici si din timbru,povestea capata sens si imagini.Traiesc si ei,alaturi de actori,povestea,cu regretul neputintei de a-i vedea in toata splendoarea personajelor jucate.Sunt imaginate marete episoade de lupta incrancenata si de iubiri totale,tradari si aliante in lupta pentru secretul detinut.
 Sunt incurcati din cand in cand de un tarsait de picioare pe care nu-l inteleg de unde vine acesta pe campul de lupta.Pe un camp de lupta,ca si in marile iubiri,nu e loc de oameni batrani si nevolnici.Aici toti sunt tineri si mai frumosi decat ar fi real,sunt minunati in roluri epopeice.Din fericire,zgomotul de sabii incrucisate in lupta, replici mai mult sau mai putin balbaite,dau continuitate povestii,acoperind mersul nefiresc al actorilor.
 Un ultim act,o ultima scena din piesa jucata de prea multe ori in acest teatru obscur.Actori de comedie dramatizandu-si rolul de circari in epopeea lumii mici si marginite.O ultima intrare a omului cu tava care,pentru prima oara,isi uita in culise singurul atribut al unui rol perpetuu jucat prea bine pana acum-o tava ruginita.Din mers,improvizand,agata o oglinda uitata intr-un colt,din alta piesa,cu alta distributie.Prea plictisit de rolul sau,improvizeaza si pe scena aratandu-le actorilor oglinda.
 Pentru prima oara,acestia se vad intregi,fara costume,in toata uratenia si nimicnicia lor.Generalul Leon,in al carui rol si nume traise toata viata,era un biet caine cocosat si naparlit de raie,iar Amiralul Vulturescu,falosul vultur nu era decat o cioara zburlita si fara pene in coada ca o gaina jumulita.
Frumoasa florilor,pastratoarea secretului,era o baba decrepita si urata ca Muma Padurii,epava unei frumuseti indoielnice.In loc de tigru,un motan lovit de guta,schiop si naparlit de par,iar elefantul gigant un biet soricel fara coada si cam surd de urechea dreapta.
 Urlau,plangand si vaietandu-se,ca loviti de moarte la vederea propriilor figuri.Se tavaleau pe scena,incercand sa se ascunda de imaginile din oglinda.
In sala,spectatorii,luau acest infern ca pe o continuare a piesei,ca pe o magistrala  interpretare a rolurilor acestora.Singurii care cunosteau motivul tristetii generale erau ei,actorii si omul cu oglinda...

Toate drumurile duc intr-un singur loc,in acelasi loc-la capat de drum.Au un singur sens.Drumurile sunt facile dar sunt cu taxa.Platesti pentru comfort si viteza,pentru a ajunge mai repede la capat de drum.Toate sunt plictisitoare si obositoare in aceeasi masura..Mai sunt parcari din loc in loc.Doar acolo poti opri pentru scurt timp,unde iti poti odihni ochii obositi de atata monotonie.
 Din parcare,in parcare,inaitezi singur pe drumul ingust,parcurgind zi dupa zi,distante masurate in anotimpuri,fara sa te intereseze cand vei ajunge acolo.
Monotonia acestui drum,o mai intrerupe cate o depasire fara sens facuta de catre un alt calator la fel de plictisit ca si tine.Depasirile fara sens incep sa te preocupe si pe tine.Ii lasi in urma pe cei care au in masina lor toata familia si conduc mai prudent.Atunci cand drumul ingust nu-ti permite,te enerveaza spectacolul oferit de copii prin luneta.Se joaca fara sa fie constienti ca joaca lor lungeste drumul celui care ii conduce,obligandu-l pe acesta sa mearga mai incet.
 Te enerveaza joaca lor mai mult decat pe tatal lor.In timp ce acesta e tras de par si obligat sa conduca in harmalaia facuta de ei,tu cauti solutia unei depasiri la limita pentru a scapa de spectacolul ridicol si pueril ce ti se ofera.Nu mai vrei sa fii spectatorul fericirii altuia.
 Cu prima ocazie ii depasesti la limita privindu-i apoi cu parere de rau prin oglinda.

News Alert-Hristos a Inviat

  Intre barbierit si imbracatul pentru Inviere imi arunc privirea pe ecranul televizorului ce functiona fara sa-l bage nimeni in seama.Intr-o caseta din coltul ecranului,vad un mesaj.Pe fond galben,scris cu negru si cu litere suficient de mari pentru a putea fi citit si de miopi.Uitandu-ma la el si banuind ca a demisionat guvernul,ca a fost impuscat presedintele,sau ca am fost atacati de irakieni,constientizez ce scria.Vazusem dar nu constientizasem ca pe ecran scria mai mult decat lizibil : News Alert-Hristos a Inviat.
 Incep sa procesez informatia punandu-mi intrebari despre noutatea evenimentului si veridicitatea acestuia.
S-a intamplat din nou?Cu acelasi personaj?Daca da,unde am fost eu  si cat de batran pot fi?
Daca nu,unde au fost astia pana acum?Cel care a hotarat sa scrie asta a fost inghetat pana acum?Nu a aflat pana acum ca minunea s-a intamplat acum doua mii de ani?Nu pot sa cred ca a fost atat de prost incat sa asocieze news alert cu un eveniment vechi de cand au inceput sa se numere anii.
 Orice eveniment,indiferent de banalitatea lui poate fi transformat intr-o stire senzationala prin incondeierea titlului sau prezentarea numai a unor aspecte cu caracter senzational.
Dar nu Invierea.Nu se poate prezenta reperul si esenta crestinismului,la care te raportezi tu ca om,ca pe o stire asupra careia ai exclusivitate si pentru care pretinzi ca ai muncit sa o faci publica.
Invierea este o certitudine.Inca de atunci a intrat in constiinta universala ca fiind apogeul credintei crestine.Nu se poate reinventa.S-a petrecut la inceputuri si a fost senzationala in acea perioada.
 Acum o privim si o traim ca atare.Spectaculos,asa cum ne este prezentata.Fara pic de profunzime.
Ar fi putut sa ramana o traire intima ca fiecare trecere  prin fata altarului,ca fiecare rugaciune.
In ultima perioada,a capatat dimensiunea si necesitatea organizatorica a unui festival rock de mari proportii.
Avioane inchiriate care aduc lumanari in felinare de aur,televiziuni care se bat pentru un loc cat mai bun de transmisie,scene pe plaja si enoriasi credinciosi care se imbrancesc sa fie primii care iau lumina.
 Totul pentru cele zece minute cat preotul ii cheama pe credinciosi sa ia lumina,sa le dea pasca si sa declame patrunsi de eveniment Hristos a Inviat.Zece minute,pentru ca in asta consta slujba de inviere pentru 95% dintre ei.Stau doar atat cat li se da ceva material.Despre latura spirituala a prezentei lor acolo sa se ocupe preotul ca tot au platit pomelnic sa se roage pentru ei.Sunt asteptati acasa,la masa de la miezul noptii,dupa un post pe care l-au tinut tot preotii.
 In schimb,daca te afli intr-un mijloc de transport in comun care trece prin fata unei biserici,vei vedea ca 80% din pasageri isi fac semnul crucii.Nu o data,de trei ori si cat mai larg sa fie gestul,ca asa fac si preotii.
 Din pacate la atat se mai rezuma pentru multi dintre noi crestinismul:noaptea de inviere,trei cruci mari in fata bisericii si cat mai multe iconite sau cruciulite agatate prin masina,cumparate neaparat de la manastire.

 Zilele trecute,ascultand la radio,in drum spre casa,emisiunea Viata Credintei,am aflat ca la mai multe manastiri din tara se pot trimite on-line si pot fi platite la fel,pomelnice si acatiste.
Se pot face in curand si cununii sau inmormantari on-line?Pentru spovedanii ii vom trimite preotului un link catre pagina de facobook,iar el ne va pune sa dam like la nu stiu cate manastiri drept canon?
Pare o gluma proasta,un banc citit dimineata la cafea,daca nu ar fi realitate.Cat de greu poate fi sa te opresti,
in drum spre casa,intr-o biserica pe langa care treci,sa spui o rugaciune sincera,asa cum te pricepi,si sa lasi eventual un pomelnic?
 Este posibil ca biserica pe langa care tocmai ai trecut,facindu-ti cele trei cruci obligatorii,sa nu fie suficient de importanta pentru valoarea pe care o ai si doar intr-o manastire,de preferat cat mai renumita si mai veche ,un preot poate da citire rugamintilor tale catre Dumnezeu.
 Suntem foarte importanti pentru noi,uitand ca in fata lui Dumnezeu suntem egali si judecati cu aceeasi masura,dupa aceeasi lege.
 Cerem circ si ni se serveste prompt.

Oamenii cu principii

     Principiile sunt facute pentru a fi incalcate.


-Ba,dispensaru' trebuie vandut,ca d'aia s-a dat legea,sa fie vandute la doctori.Voi nu vedeti ca am dat o suta de mii de euro anu trecut  sa il reparam?O casa se intretine greu ma,dar un dispensar,unde trebuie o gramada de chestii.Pai daca nu o cunosteam eu pe doctora,nici eu nu stiam cu ce se mananca medicina.Il vindem ei si sa se spele pe cap cu intretinerea lui.
 -Ma Roibule,da de ce sa-l vindem ma,daca am bagat atatia bani in el si acu e bun?Daca asta dupa ce il ia pleaca si-l face carciuma?Nu ramanem noi fara dispensar in sat?
 -Roibule,valoare i-a crescut o data cu reparatiile de anu trecut,crezi tu ca o sa dea ea atatia bani ca sa il ia.E vorba de o suta si ceva de mii.Cu banii astia isi face policlinica ma.
 -Cum sa-i ceri ma o suta de mii,esti nebun?De unde sa aiba asta atatia bani cand abia plateste chiria de cateva milioane?Tu nu stii ca trebuie sa plateasca si asistenta?
 -Pai daca nu are bani de chirie de unde are ma bani sa il cumpere,ma Roibule,sau ii dai tu?
 -Ce mai tura-vura trebuie vandut si gata.Banii ii investim si facem profit cu ei.Banu trebuie sa faca bani ba,asta e capitalismu
 -Ma,cand eu ti-o cant p'aia cu Casa parinteasca nu se vinde,plangi ca muhaiaua,si acu vrei sa vinzi Dispensaru lu aia de-si omoara pacienti.Zici ca traiesti pentru satu asta si acu vrei sa-l lasi de izbeliste fara asistenta medicala,se vede ca nu esti de aici si te doare in cur de ce o sa fie.Noi ramanem aici si copiii o sa ne blesteme ma,ca in loc sa construim am vandut ca niste prosti.Tata si cu toti ai lui se duceau dupa o zi la camp sa faca chirpici pentru dispensar,sa aiba doctoru unde sa-i vada,si tu vii si-mi spui ca vrei sa faci bani din el.Ca sa ce ma?Sa ii cheltuim pe asistenta sociala,pe ajutoare la toti puturosii pe care nu-i scoti din carciumi si din fata televizorului toata ziua?
Sargu tacea.Vazuse de unde batea vantu si tacea.Ii aproba pe a'lu Imparatu si pe Lulu dand din cap si zambind cand astia erau mai acizi.Si el avea aceeasi parere dar,nu putea sa-l atace direct pe Roibu ca aveau ei niste socoteli mai vechi impreuna.Primaru venea cu argumente legale in spatele carora se ascundea de frica sa nu rupa caruta in doua.Roibu il mai amenintase ca pleaca,si nu o data,iar vanzarea dispensarului ii scadea capitalu de imagine.Nu vroia sa-l supere pe asta ca avea pe unii tari in spate si ii ajuta.
 -Ma,Nea Roibule,tu zici ca trebuie sa faci profit cu banii astia.Esti consilier de doua mandate si nu ai inteles ca Primaria nu face profit?Primaria trebuie sa administreze si sa dezvolte comuna.lasa profitu in seama privatilor,ca aia trebuie sa faca profit.Din stransul gunoiului nu faci niciodata profit si tot trebuie sa il strangi,daca faci un parc il faci sa fie frumos,sa se bucure copii ca au unde se juca,nu sa faci profit.Hai sa vindem si caminele culturale ca nici astea nu aduc profit.
Intelege si tu o data ca ce face asta la dispensar e  aproape activitate comerciala si ca ea incaseaza o suma de bani pentru serviciile pe care mai mult nu le face decat le face.Primaria i-a pus la dispozitie spatiul pentru o suma modica si ea in calitate de chirias nu a dat cu o mana de var in atatia ani.Ai batut din picior acu un an ca trebuie renovat spatiu,ca asa nu se mai poate,ca tot satu beneficiaza de ce e acolo si acu vrei sa-l vinzi dupa ce s-au bagat o groaza de bani.Daca asta vrea spatiu in care sa fie proprietara sa-si construiasca.Doctorii de la oras platesc chirii de sute de euro,isi platesc intretinerea singuri, nu au atatia pacienti ca asta  si tot se descurca.
 -Ba,fratilor,eu am un principiu dupa care traiesc: daca imi dau cuvantu e ca si cum as semna un contract.
 -Da ma,da prima data tu ti-ai dat cuvantul oamenilor care te-au votat ca o sa le aperi interesele,acu tu pe ale cui le aperi?
 -Mai fratilor,in principiu,eu as fi de acord sa se vanda.Dar sa respectam principiul si litera legii.Sa se vanda prin licitatie ca asa scapam de interpretari si batai de cap.Sa castige ala care da mai mult,concluziona Primaru.
 -Daca voi nu vreti,sa stiti ca eu ma retrag.Eu nu pot sa-mi incalc principiile.Plec si sa vedem ce faceti.
 -Sa stii ca nu te tine nimeni cu forta,ma Roibule.Si asa in ultimu timp tu faci ce faci si zici ca pleci cand nu-ti convine cate ceva.Tu poate vrei sa pleci si din sat si noi te retinem cumva,ori se apropie campania si vrei sa te reorientezi?Daca vrei sa aiba asta dispensaru ei,fai ma tu,la tine in curte,unu nou.Eu nu sunt de acord sa-l vindem ca nu am muncit noi pentru el.Si Lulu cred ca e de acord cu mine.
 -Da ma,cum sa vinzi dispensaru,ce fac copiii astia dupa aia daca asta pleaca?Hai sa vindem tot si sa mutam si Primaria cu chirie.
 -Noi suntem liberali si nu stim ce e ala liberalismu.Asta e meserie liberala.Esti liber sa o practici si cum o faci asa traiesti.Ce,la avocati si la notari le da primaria degeaba spatii,ca si astia tot meserii liberale au.Cititi doctrina si vedeti acolo principiile liberale,o coti Primaru pe statut,vorbind de fapt cu Roibu.Si daca vrei sa te duci,dute ca,oriunde te-ai duce esti ca acasa,facu acesta aluzie la migrarea astuia prin tot spectrul politic.
  Sargu tacea si ii lasa sa vorbeasca.Si el stia ca nu e bine sa vanda.El cunostea mai bine ce inseamna sa traiesti in capitalism si sa pleci pe picioarele tale.Pana sa stea singur pe picioarele lui,a avut si el nevoie de carja politica.Acu doar ii asculta stiind ca Roibu,cu care trasese la aceeasi caruta,nu avea sorti de izbanda.Bine ca nu era prezent si Croitoru,ca asta are cele mai multe mai multe principii dintre toti,si daca se apuca sa le enumere...
 Ramasa in coada de peste,chestiunea care nascuse pasiuni si trezise orgolii,urma sa se transeze alta data,la alta masa.Plecara toti,lasand in urma principiile transformate in interese.
 Primaru reusise inca o data sa aplaneze conflictul dintre interese si principii,fara sa fie acuzat ca inclina balanta intr-o parte sau alta.De fapt,cand nu vroia sa ia o decizie impotriva intereselor,convoca o sedinta si ii lasa sa se certe.
Daca era vorba de principii...

Frustrare fie,duca-se ...

   Zaldi zuri-cal alb in basca.In limba basca,nu in basca mea.
Despre cai numai de bine.Despre noi si caii nostri sa ne fie de bine si sa-i punem la munca sau la ghiudem cum facea vecinu Ibram cand eram eu mai mic si nu eram cal.Acum sunt mare si sunt cal.Un cal balan,sau alb,cum vrei tu sa-i spui.

  Dintre toate rasele de cai,cei mai cunoscuti la noi,de culoare alba,sunt cei din rasele Pursange arab si Lipizzan.Pursangele arab este rasa care a stat la baza multor rase formate in ultimile sute de ani,inclusiv la baza formarii rasei Lipizzan.Calul din aceasta rasa este un cal extrem de rezistent,fiind format si calit in desertul arab de unde ii vine numele,inteligent si docil,foarte putin pretentios la intretinere si reprezinta standardul de frumusete la rasa cabalinelor.

  De cal sa te feresti si viu si mort,imi spunea bunicul meu,mare iubitor de cai in tineretea lui de pana la venirea comunistilor.Daca te porti urat cu el,cand e viu,te loveste cand iti e lumea mai draga,iar cand e mort si dai cu picioru in tigva lui albita de soare sigur iese de acolo un sarpe si te musca.A murit saracu'.tanjind dupa caii lui,bagati la colectiv.De glont in '60 i-a scapat,dar de ceapisti care in viata lor nu au avut o gaina in batatura nu a putut.
 Tot bunicul imi spunea ca pentru omul cinstit culoarea calului nu are importanta,atata timp cat e un cal frumos si bun de munca.
-La hot si la bandit nu ai sa vezi balan mai tata.Ca balanu se vede bine si ziua si noaptea si are in el sangele iute si-l da pe hot de gol  noaptea la furtisag.
Aveau ei un adevarat cult pentru cai.Din batatura lor pleca un cal decat mort si de inlocuit era inlocuit cu manz tanar pe care il cresteau trei ani pana il puneau la plug.Noptile geroase le petreceau in grajdul cailor,dormind in fan,inveliti doar cu o patura.Daca li se facea frig peste noapte inveleau caii prima data cu inca o patura si dupa aceea pe ei.Ii iubeau si ii respectau.
 De aceea sunt eu acum cal alb,cal de om cinstit,bun de munca si de fala.Din nou cal liber...
Am fost si calul unuia de a plecat de jos.Era amarat,saracu om,ca toti romanii care au muncit pentru batatura lor.Eram liber pe atunci.Tanar cal mai eram...Frumos si puternic de se mandrea toata herghelia cu mine,mai ceva ca Ducipal eram atunci.Nu era cal sa-mi stea in fata la galop,trageam ca un percheron iar trapul meu se preda in scoala la manji.
 L-am vazut pe saracul om cum se chinuia sa are on ogor intelenit de vai lume,de nu se apucase nimeni de el pana atunci in afara de un cioban ce-si pastea oile pe acolo.Ce-i drept ,ogorul odihnit,se putea face treaba pe el daca pica pe mana de gospodar.Al nostru,omul adica,nu prea stia el cu ce se mananca munca pamantului,ca l-am vazut cam stangaci cu sapa in mana.Da' avea tragere de inima,vroia sa faca treaba,sa puna o livada frumoasa acolo si ceva gradina de zarzavat mai la deal,unde era mai aproape de apa.
Singur,pe zapuseala,in mijlocul verii,insetat ca vai de el[ca nici apa nu-si luase la el,inca se mai credea pe apa,fusese pescar pana atunci]mi s-a facut al ajuta.Nu de mila lui,am zis eu in mintea mea,dar o livada aici nu strica la nimeni.Umbra vara,adapost iarna,iarba la umbra pomilor din belsug...
 Ma inham la plugul lui,care era tocit si nespalat de cand era tata noaten,si ne apucam de treaba.Grea treaba cu piru cat plugu si costreiul cat un stat de om.Trag de plugu ala,de l-am spalat in brazda ca pe brici,pana incep urechile a tiui de oboseala.Cat eu trageam si omu tinea de coarne imi tot povestea cum o sa ne odihnim noi dupa ce or creste pomii,la umbra,sa ne facem si o coverca sa tinem apa la racoare,sa semanam numai trifoi printre pomi si morcovi pentru mine si herghelia intreaga.
 Dupa prima intorsatura a brazdei au venit specialistii.Doi ingineri.Invatati si plini de carte ca magaru de paduchi.Nu e bine,zice unu dintre ei,ala roib.A-ti arat de la miaza-zi la miaza-noapte.Trebuia tocmai invers.Da,si intorsatura trebuia pe dreapta,sa o bata soarele de la amiaza,zise sargu.Noi stim ca am mai facut din astea,nu suntem incepatori ca voi.Face-ti asa si mai trecem noi pe aici.
 Se uita saracu om si nu-i venea sa creada ce prostie facuse.
Fara sa mai stau pe ganduri,gandindu-ma numai la umbra merilor,dau o fuga si adun toata herghelia,de nu-i venea bietului om sa creada ca pana seara terminasem treaba.Ce era mai greu fusese facut,aratura.Acum ramasese ca eu sa car apa cu sacaua si el sa planteze pomii.Plec eu la primul drum si,cand ma intorc,il gasesc cu capsa pusa.Fusesera inginerii pe acolo si ii zisera ca pomii nu sunt productivi,ca fac omizi,ca ce face el cu atatea mere,ca mai bine sa puna sticle de lampa nr.5,ca se cauta rau de tot la export.Cand vad ca i-au sucit mintile bietului om,incerc sa-i aduc aminte de umbra,de mere ,de apa rece..
Se uita el la mine si stia ca am dreptate da' parca era vrajit.Pana la urma,incepe sa ma ia la rost ca ce ma bag eu pe afacerea lui si pe pamantul lui?Ce,el pune pomi sa ma tolanesc eu la umbra ?Si pana la urma nici de furat nu-s bun ca-s balan si daca o fi sa nu mearga cu pomii din ce-si plateste el ratele la banca pentru arat?
Ma uitam la el ca muta la semafor si nu-mi venea sa cred ce aud.Il las convins ca va face o mare afacere cu sticlele de lampa si plec sa le spun alor mei ca umbra tot in salcii o sa gasim.Pana la urma si tata tot la umbra salciilor s-a odihnit si e bine mersi,cal ce tine o herghelie,singur,la anii lui.
 Cu roibu si cu sargu,omul nostru s-a apucat serios de munca.Munceau mai ales noaptea.Ziua era cald si nu aveau unde trage la umbra.Ce munceau,numai ei stiau si niste javre de caini ce ii adusese sa pazeasca plantatia de sticle de lampa.
Pentru noi,viata curgea linistita in continuare.Umbra palcului de salcii era mai mult decat suficienta,iar apa chiar de era calda,statuta la soare,o beam fara sa ne numere cineva inghititurile.Pirul se facuse din nou perie in urma araturii,ca de sticle de lampa nici nu se mai pomenea in lunca,si il pasteam fara sa ne sinchisim de ja vrele care acum pazeau casa omului.Se inmultisera hotiile pe camp si omului ii era frica...
                                                               

Nu judeca daca nu poti da si o sentinta

 Se presupune ca pentru a fi judecator trebuie sa cunosti legea si sa ai o conduita ireprosabila in raport cu aceasta.Experienta in sistemul judiciar este la fel de importanta ca si cunoasterea acestuia.Fara a discuta de conduita morala a judecatorului,acesta ar trebui sa judece dupa un cod universal recunoscut si acceptat.

  Sunt condamnat inainte de a fi judecat.Nici legea nu exista.Va fi gandita in raport cu faptele pe care le-am comis pentru ca eu reprezint tot raul acestei societati.Sunt reperul dupa care vor mai fi judecati si altii.
 Pe o banca sprijinita de gard,la drum,stau judecatorii.De fiecare data altii.Trec prin fata lor,ii salut,si ma duc mai departe in treburile mele.Cateodata nici nu ii vad.Sunt prea ocupat sa comit nelegiuiri.
-A'lu asta a pus porumb dupa gard,sa creasca mare,sa nu mai vezi la el in curte.La pus des.Are el ceva de ascuns.
-Da,ai vazut ce gaini are. Al dracu om daca am mai vazut asa gaini.Toata ziua sta printre ele si le cauta de oua.O galeata ia de la ele.
-I le-a adus baiatu al'mare de si-a facut casa la oras.Ce-i mai trebuia si lu ala casa,asta nu-i buna?
 Cateodata ii aud si ma intreb ce dracu' or manca astia care stau toata ziua pe sant,ca mie nu mi se mai usuca camasa pe mine de atata munca.Or manca pelin ca in gradini numai asta se vede.
 Mi-am luat masina.O masina mare care sa nu se rupa la prima urcare pe o ramasita de sosea,ca restu e numai gropi.Am luat-o pentru ca asa am vrut,pentru ca am avut cu ce.Cu banii mei munciti.
 Mergeam incet,pe drumul de tara,ca sa nu fac praf si sa-i prafui pe judecatori.Aveam masina plina cu furaje  pe care le duceam acasa la gaini.
-Uite al dracu om ce masina si-a luat.Cat o fi dat pe ea ?Merge incet sa-l vaza lumea.Ce-o mai cara in ea?
-Palat,nu alta,si-a facut la oras.De unde o mai fura atata ca nu le mai ajunge.Si-a facut si atelier de face garduri,ca lucreza acolo un var.Ii plateste bine da si muncesc de trebuie asta sa-si bea cafeaua pe drum.Incepe munca la sapte si asta e deja acolo de ii asteapta sa le dea de munca.
-Eee,pe dracu sapte.Se trezeste ca nebunu de la cinci sa dea drumu la gaini si sa ude rosiile.Nici de dormit nu mai poti de rau' lor.O sa moara dracu' de atata munca.
 Masina am vandut-o.Nu mai puteam sa o tin ca venise criza.Am luat alta mai mica si mai economica si m-am reorientat cu gardurile ca furau baietii din atelier si cenusa din vatra.Mi-am luat animale cu banii de pe masina.Le-am facut grajduri,am plantat pomi,flori,gazon,de nu stia ce sa mai creada inalta curte.
-Na ca i s-a infundat.A dat masina ca are datorii.Am auzit eu de la Vasile ca avea asta sa-i dea niste bani de vreo doi ani si acu i-a cerut inapoi.Anu asta nu a mai dat premiu la copii la scoala ca si-a luat niste gaini de nu le poti ridica de jos.Al dracu om si-a luat gaini din banii copiilor.
 Toata ziua dezbateau cazurile trecand de la unu la altu.Sistemul functioneaza perfect.Au si investigator,pe unu care toata ziua se plimba cu bicicleta pe strada,culege informatii din curtea altora si de la alte curti supreme si le impartaseste in stanga si-n dreapta cu o viteza de internetul e minciuna.Da e balbait saracu si putin surd,in schimb are viteza de transmitere.Daca sistemul juridic national ar functiona ca si asta nu am mai avea probleme cu clauza de salvgardare.
 Eu nu pot sa stau degeaba,trebuie sa fac ceva.Olteanul daca nu are nimic de facut,isi pune haina intr-un par si o pazeste sa nu i-o fure careva.Eu construiesc o casa pentru asta.Muncesc pentru ca imi place,pentru ca am nevoie de asta,pentru ca pot,pentru ca vreau eu.
-Nu-ti mai bei ma cafeaua la bulgari?Ma mai intreaba in gluma cate un pieten mai coltat ce nu poate sa doarma din cauza ochelarilor mei de soare.Ai ajuns la fundu sacului,acu trebuie sa muncesti ca sa mai bei cafea.Ce treaba o avea cafeaua cu munca nu stiu si nici nu vreau sa aflu.
 Ei judeca dupa sistemul lor de valori,putine de altfel,un sistem care de-a lungul timpului a ajuns sa fie considerat cod de legi universal acceptat de inalta curte de sant.Isi latra viata si neputinta de pe banca de la drum,punand etichete oricui are in curte o capra.Bine ca nu au si puterea de a pronunta sentinte...

quod erat demonstrandum

     Daca trebuia demonstrat ca apa va fi intotdeauna uda,ca soarele va rasari intotdeauna din mare,ca o floare pe care o tai se va ofili,aceasta s-a intamplat.Ceea ce am aflat de curand este motivul pentru care se intampla toate astea.Soarele rasare doar atunci cand se trezeste ea[daca este o dimineata cu nori sa stii ca ea inca mai doarme],apa este uda tocmai pentru a putea ea sa se teama ca o poate uda,toate florile lumii cresc pentru ca ea sa le eclipseze prin frumusete si parfum.Daca si ea ar fi constienta de cate eforturi face natura sa o ajunga din urma...
 Am inteles acum de ce s-a inventat o noua limba-pentru a o preamari,o limba fara verbe,fara substantive,numai cu superlative.
 Aceasta limba este cunoscuta doar de initiati,de cei care inca te mai cunosc.Din pacate nu se scriu inca dictionare,ar fi complet inutil sa-ti reproduc texte de acolo.                                                               

    Doamna Roland,
Dictionarul pe care il folositi este  recent importat si plin de neologisme.Pentru a citi este bun.Din pacate nu ve-ti putea intelege nimic din ceea ce este scris acolo daca ve-ti continua sa-l folositi.Limba aceea este straveche.Este o limba demult uitata pe care foarte putini o mai cunosc.Va recomand sa asteptati o noua revolutie si sa coborati in strada.Tocmai pregatesc una de catifea.Ascultati in strada trairile celor care vor sa schimbe regimul si notati-va cuvintele pe care nu le stiti.Urmati multimea pana la dansul de dupa taierea capului.Ve-ti fi probabil cutremurata de simplitatea sentimentelor traite acolo dar,este singurul loc si moment in care dumneavoastra puteti intelege de ce ei au puterea sa o faca.Ascultati muzica pe care ei o simt ca pe o emanatie a suletelor lor,muzica pe care peste secole,oameni ca si dumneavoastra,vor incerca sa o inteleaga fara sa o traiascaSper ca pana la urmatoarea revolutie sa intelegeti ca viata se traieste, nu se citeste in salon cu dictionarul in mana.Acolo,in strada,revolutia nu este facuta de plictiseala ca in salonul dumneavoastra.
                                                                                                                       
                                                                                                                           Danton

Repere

 Nu vreau sa fii mare, celebru sau bogat.Nu vreau ca tu sa te afli intr-o permanenta competitie cu cei ale caror repere efemere dispar la prima schimbare de fus orar.
 Eu vreau sa fii om copile.
Sa te bucuri si tu,ca si noi,de rezultatul muncii tale.Sa muncesti ziua ca sa poti dormi linistit noaptea.Nu te-ai nascut egal cu altii  si nici nu vei fi vreodata decat daca vei dori tu.Egali suntem doar in fata mortii dar,pana si atunci,vom putea alege modul in care vom trece dincolo.
 Competitia continua va fi numai cu mine.Va trebui sa fii mai bun ca mine si ca bunicii tai.Si nu va fi greu...
Nu vreau ca tu sa speri la nemurirea numelui tau si,daca te vei afla vreodata in luminile rampei,gandestete ca acum nimeni nu-si mai aduce aminte numele campionului mondial la 100m sau laureatul Premiului Nobel  pentru matematica de anul trecut.Toate aceste distinctii sunt efemere si de ele isi mai aduc aminte doar cei pentru care au contat,cei care l-au iubit pe invingator,foarte putini,si cei care au pierdut in competitie,mult mai multi.
 Priveste in jurul tau in fiecare zi si numara-i pe cei carora le pasa ca ai racit.Gandestete seara la cei care te-au sunat sa-ti ceara un sfat sau sa se intereseze  de tine.Ei sunt oamenii care conteaza pentru tine.
 Sa nu uiti sa traiesti iubind.Bratele tale vor strange femei iar umerii tai vor duce povara casei tale.Asa vei fi tu-ca si noi.Numai cel care poate strange o femeie in brate poate purta o arma in mana.Numai aparand temelia vei pastra casa in picioare.

ode to joy

   Muzica este graiul sufletului.Ea starneste in noi,nu instinctele,ci gandurile cele mai profunde.
                                                                                  Ludwig van Beethoven
 Sub un arpegiu nescris se odihneste un suflet trist care asteapta singurul compozitor ce-l poate transforma in note.Suflet rece si trist care spera de o lunga vreme sa-si amestece notele intr-o noua simfonie.Au mai fost ele sonate,balade,dar niciodata simfonie,niciodata imn inchinat.Nota de subsol ale unei incercari esuate,asteapta sa fie macar pentru o noapte partitura.

   Sufletul meu,singur,ramas inchis in cutia de rezonanta a unei viori vechi si prafuite,astepta privirea ta,trista uneori,sa acordeze din nou scripca asta scorojita de trecerea vremii.Astepta un zambet,chiar si ironic, pentru a intinde  din nou corzile sufletului meu.
 A fost necesar un oftat ca o nota de diapazon pentru a gasi gama in care pot acorda vioara.O partitura ce nu va ajunge vreodata sa fie interpretata intr-o sala de concerte,se scria sub ochii mei uimiti de atata normal.Copiam zi de zi notele din sufletul meu,acolo si atunci cand acesta simtea nevoia sa se exprime.Le transcriam in tonuri  si game pe care nu cautam sa le inteleg,traind bucuria de a iubi din nou.Fara spectatori si critici ma bucuram singur intr-o continua premiera de note pe care nu speram sa le aud cu o asemenea intensitate.Ma bucuram de scurtele acute provocate de zambetele tale,ma intristam in grave accente de lipsa ta.Este o partitura clasica ce nu trebuia inteleasa...O traiesc la maxima intensitate pentru ca nu stiu cat va dura,nu stiu cat va rezista vioara asta care,invatata sa cante la nunti si cumetrii,acum trebuia sa reziste unei filarmonici.
 Din cand in cand,te sun,de obicei intr-o zi de luni ,sub diferite pretexte,pentru a gasi noi pasaje de adaugat.Fara sa stii,partitura asta continua sa fie scrisa si neascultata.Poate va veni vremea in care notele de luni dimineata sa fie mai putin timide,urmand calea fireasca din adagio in forte.Soapte de flaut abia atins de un suflet ranit vor preceda orga in toata splendoarea sa ca un tribut adus normalului.
 Eu,in game majore,care nu mai pot tine masura unui stacato ,obosit de remanentele unnui acord de chitara astept pauza.Lasa ochii inchisi pentru a vedea mai bine de unde vin toate aceste note.Esti singurul motiv pentru care se intorc dupa fiecare pauza din partitura.Nu ii deschide pana cand nu canta soprana.Aceasta va avea ultima nota incheind cu un suspin partitura acrostih.

    Muzica se simte,se traieste si mai nou doar se asculta din pacate.Se asculta muzica vorbita,facila,care iti dicteaza ce trebuie sa simti.Iti toarna in urechi vorbe tari care obosesc gandul si il reprima pana la stadiul in care incepi sa gandesti cu sufletul celui care doar interpreteaza.Este probabil foarte usor de ascultat sufletul altuia.
Este comod sa traiesti sentimentele incercate de altul si sa crezi ca te regasesti in vorbele cantate de el.
 Incet si sigur imaginatia este inlocuita de capacitatea de adaptare la sentimentele altuia.                    Copy\Paste la sufletul altuia.
 Esti ingradit in cautari fara speranta ca mai poti visa cu ochii deschisi.
Fara a fi axiomatica aceasta este suficient de evidenta incat sa recunosti si tu,perpendiculara pe generatoarea micului meu univers.

Variatiuni pe tema impusa

   S-ar putea sa imi placa o dimineata verde de vara , un zambet sincer de copil sau o floare in parul tau...
O ploaie calda de vara, prima zapada a anului ,sa ma plimb prin padure toamna sau sa adorm in bratele tale atunci cand vor mai inflori vreodata teii.Placeri efemere,fara amprente,de care voi uita pana la urmatoare nota din singura simfonie a lumii.
 Un singur aspect nu pot sa uit-motivul pentru care imi plac.


  Nu stiu cine esti tu,de unde vii sau daca vei mai pleca.Nu ma intereseaza nici macar cum te cheama sau daca stii ca vara asta poate fi ultima in care voi inflori ca mare.Tot ce mai poate conta e ultimul val care a mangaiat tarmul.Ultimul sarut al valului va deschide calea  catre urmatoarea dovada de dragoste de care tarmul nu mai are nevoie de mult.
 Tu poti fi subiectul acestei drame consumate la inceput de lume dar,niciodata motivul acestui pacat pe care nici macar nu il constientizezi.Poti sa fii pret de un val tarmul meu de mare la care din ce in ce mai multi vor fi uitat sa ajunga.Pentru un timp vei mai fi malul din care voi musca neintrerupt pana cand vei fi din nou alt tarm al unui alt val.
 Candva poate ne vom intalni din nou,eu tot val,tu niciodata delta...
Fara sa mai lasam in lume amprente,vom inspira pe altii sa lase in urma tarmuri lungi cu plaje pustii pe care copii vor construi alte castele de nisip.


    Ieri,am deschis  poarta spre gradinile Semiramidei ...
A scartait lugubru,neunsa de la facerea lumii, trezind copilul din mine.
Fara sa fim obositi de lungul drum al zilei catre noapte,ne-am asezat sub singurul tei inflorit pentru a ne odihni.
Eu,umerii pe care am carat povara intreaga a lumii tale,el,ochii plansi de atata uimire.Am adormit asteptandu-te sa vii calauzita de singurul parfum pe care il cunoastem si sa crestem impreuna,intr-un singur vis,copilul obosit de atata viata.Intr-o singura soapta,plansa pe un acord de suflet,sa il trezim barbat care sa te iubeasca.

kill me slowly

Se pare ca am evoluat mai mult decat era necesar pentru supravietuirea speciei ...
  Evolutia in aceasta directie gresita a dus involuntar la o degenerare a spiritului uman primordial si fara a fi axiomatica aceasta constatare se poate spune ca suntem specia cu  cea mai mare capacitate de autodistrugere.Incepand cu nevoile gastronomice pe care ni le creem si terminand cu explorarea inutila a spatiului,trecem prin viata incercand sa obtinem mai mult decat putem suporta fizic si mental.Nu vrem sa fim doar oameni,trebuie imperios demonstrat acest fapt.
  Omul si-a perfectionat,fara a avea nevoie,o serie de abilitati  in camuflarea intentiilor si manipulare .

...si am fi putut sa ne trezim intr-o dimineata calda de vara,strangadu-ne disperati in brate de teama ca ne-ar putea vedea lumina.Imbatati de parfumul pacatului necomis,as fi aprins prima tigare pe care apoi,am fi ars-o impreuna pana la filtru ca pe scurta noastra viata.Dimineata aceea ar fi putut fi punctul de la sfarsitul scenariului,gongul de final al unei piese in care am jucat voluntari,improvizand in fiecare act pentru ca noi nu ne-am cunoscut niciodata rolurile.Scenaristul ar fi putut lua notite,reimpartind replicile celorlalti actori in timp ce regizorul,mut de incapacitatea lui de previziune,si-ar fi dat demisia
 Apoi,tinandu-ne de mana,am fi asteptat aplauzele inimilor noastre pe scena din sala in care piesa s-a jucat in premiera fara public si presa.Asa ar fi fost simplu,fara sa complicam un scenariu pe care nu-l vom invata poate niciodata,pe care il vom rescrie de cate ori va fi nevoie pana cand,plictisiti de atatea improvizatii,vom parasi teatrul.Daca toate ar fi atat de simple nu am mai fi noi,cei moderni care au uitat sa priveasca inainte.
 Am ales sa ne trezim transpirati de teama ca pe umarul meu  a ramas tatuat profilul capului tau ce s-a odihnit pentru o clipa acolo.Pana si asa ar fi putut fi simplu dar,am fugit ca de la locul unei crime fara sa ma uit in ochii tai care asteptau un "buna dimineata"firesc si tandru,amandoi victime si calai in acelasi timp.In urma mea as fi vrut sa poti deschide fereastra si sa ma urmaresti de acolo facandu-mi fericita a promisiune cu mana.
In schimb,ai ramas sub asternutul aspru si rece ca o cetate aflata in parasire,tu,arheolog de ocazie,in cautarea ultimelor sperante pierdute.Ai intors spatele usii pe care am iesit in lume incercand sa aperi printr-un oftat ultima intrebare nepusa,sperand ca toate visele sa nu se termine dimineata odata cu prima tigare.Poate de aceea nici nu ai inchis usa in urma mea...
 Am coborat sa-mi spal visele si sa mai mor un pic cu tine in gand,batand la o alta usa pe care nu vroiam sa o deschid si dincolo de care nu ma mai astepta nimic.In strada,lumea imi zambea complice fara a fi fericita,in timp ce eu,cu o cafea tare in mana,ma pregateam pentru o noua zi de razboi cu gandul la o ultima noapte de dragoste incerta.Un razboi cert,care nu era al meu,in care si eu si adversarul meu luptam pe rand cu o singura arma.Un razboi fara motive,victime,capitulari,asedii,strategii sau prizonieri.Nici macar nu se moare,se poarta pentru ca asa fac barbatii.Se razboiesc.
 Cafeaua se termina si eu asteptam sa te vad din nou venind pentru a ne preface ca nu ne cunoastem suficient incat sa-ti pot spune buna dimineata.Cautam in zadar o privirea complice ca sa ma mai ucida inca un pic,sa mai mor putin pentru o cauza pierduta.
 Ucide-ma incet,fara remuscari,cu priviri furate

binele altuia

Nu sufar de nici un complex mostenit sau dobandit,imi cunosc calitatile si defectele,puterile si slabiciunile.Pe unele le recunosc public pe altele incerc sa le ascund,sa le atenuez influenta.
  De multe ori sunt luat de prost si asta ma deranjeaza mult...mai mult decat daca as fi ...
Cert este ca ma ajuta si fata,cum imi zicea fara menajamente un prieten care acum e dus: Ma,tu esti periculos rau .Pentru cine nu te cunoaste esti un taran prost,te ajuta mult fata ce i drept.
 Poate sunt si nu imi dau seama eu,cine mai stie...Oricum as privi situatia,tot nu sunt atat de prost incat sa nu mi dau seama cand ma ia altu' de natarau.
Apare din senin un om care imi vrea tot binele lui,ca eu nu stiu ce e ala bine pentru mine.Il impacheteaza frumos in bune intentii si mi l ofera ca si cum al meu fiind,l am scapat fara sa mi dau seama  cand am scos tigarile din buzunar.
 Ma uit  la el,stiind ca e al lui ,il refuz politicos si ii spun ca pe al meu l am pierdut la piata dar imi fac eu altu' ca sunt tanar si inca mai pot.Insista sa ma conviga ca e al meu si prietenul lui ce si tine rasuflarea ca sa nu se dea de gol,amandoi amestecand fapte,locuri si timpi in care ei,cu ochii lor,au vazut ceea ce eu nu am vazut si nici nu am simtit.Curios din fire,il iau, mai mult pentru a i convinge ca nu i al meu,si ma apuc sa l desfac din ambalaje de fata cu ei axplicandu le ca la pastele cailor,cand zic ei ca l am scapat,eu eram unde a intarcat mutu' iapa.Nu si nu,ca ei au dreptate si ca de ce ar renunta ei la el daca nu ar fi al meu, ca un bine ca asta i gasesti rar si nu e de lepadat pe vremurile  astea de criza.Se ridica de la masa si pleaca amandoi,revoltati de nerecunostinta mea,lasandu ma cu binele asta pe masa.
  Cu pumnu in falca,ca orice taran lovit de norocul de ai fata scroafa 12 purcei morti,ma uit la binele asta scofalcit de pe masa,intuind zambete de automultumire pe fetele celor doi care se indeparteaza grabiti ca nu cumva sa mi revin din socul provocat de atata bine,si sa le dau cu el in cap.
 Ma ridic de acolo si plec in treaba mea de taran ce nu stie ce i binele si cu ce se mananca asta.Il uit pe masa,acolo,si dupa cateva zile,il incerc sa vad ce mai e de el ca,si unui caine, ce se pripaseste la usa ta,tot ii arunci o coaja de paine cand il vezi prin curte.Inca mai poate fi bun da ,ce sa fac cu el ca asta mai imi trebuia mie pe vremurile astea,si il mut mai la umbra sa nu se strice de soare.Cu o bere in mana ma uit natang la el nestiind daca mi o veni cumva ca doara n o sa ma doara daca l oi proba un pic,macar sa vad imi sta bine,daca tot e degeaba...Termin berea sa nu se incalzeasca,il iau in mana si il scutur sa vad ce i de el daca   il pot folosi cumva.Sifonat si uzat cum era binele asta,tot se vedea numele binefacatorului meu scris,negru pe alb, cu litere de o schioapa,de nu l puteai purta nici cand te duci noaptea la furat.Il fac sul la loc cum era si plec agale sa il duc omului inapoi ca poate l a incurcat cumva si are nevoie de el,i o fi rusine sa vina sa l ceara la loc cumva.Era binele asta gaurit si mai vechiut ,da poate fi bun ca nu stii ce vremuri vin si ai nevoie de el cand iti e lumea mai draga.Mergand  pe vale spre el, il vad oprit la postu de militie,falindu se cu un bine nou pentru el ,dar tot de la mana a doua luat,cu vopseaua mai noua pe el,din lana de merinos de al nostru  nu din sintetic de firma ca alalaltu'.Arata bine cu el da parca nu era al lui,era prea larg sau nu l prindea culoarea.
 Ma asez la masa lui,iau o bere,si ii pun binele in brate sa faca ce o sti cu el,ca mie nu mi trebuie binele facut pentru altu

sperante desarte

Omul bolnav in faza avansata se agata cu disperare de orice tratament despre care aude ca ar fi bun pentru boala sa ,incercand astfel sa si lungeasca zilele,cazand astfel in plasa unor pseudoterapeuti a caror foame de bani nu este egalata decat de prostia celor care platesc pentru a se lasa mintiti.Cunosc cazuri in care oameni bolnavi ,neputandu se impaca cu ideea ca s a apropit funia de par,au fost foarte usor convinsi sa inghita faina din gandaci de bucatarie,sa bea apa statuta din nu stiu ce baltoaca facatoare de minuni,sa se taie sub limba ca acolo e tot sangele rau sau sa pasca la miez de noapte din gradina terapeutului a treia frunza de la varf  dintr o tufa de pelin adusa tocmai de la poalele muntelui Ciupanezu din Africa de Sud .
  Atunci cand nimic nu mai conteaza in afara propriei vieti,inghiti orice pentru a mai lungi agonia in care te zbati.
Ce ne determina totusi sa inghitim mizerii care stim ca ne fac rau ,atata timp cat viata noastra,sau a celor iubiti de noi nu depinde de cantitatea ingurgitata zilnic.
 Si noi suntem oameni si gresim ar fi o motivatie  de care ne agatam pentru a nu fi obligati sa luam decizia de ai da dracului...
  Eu spre exemplu imi tin dusmanii foarte aproape pentru a i cunoaste mai bine,pentru a le studia miscarile si slabiciunile,pentru ai putea lovi in momente de maxima slabiciune .Ma mint zilnic in timp ce pasc cucuta si pelin pana imi va veni bine.                                                                                                                 Suntem marea majoritate bolnavi de boala 'fate trate cu dracu pana treci lacu',inghitind mizerii fara a fi obligati de situatii imperative.Incet si sigur se distruge in noi orgoliul si sentimentul de verticalitate pe care candva il aveau batranii nostri,neatinsi de obiceiuri politicianiste, care de cele mai multe ori priveau cu incrancenare viata in alb si negru.Inghitim zi de zi gandaci de bucatarie si pastem cucuta in speranta ca va veni vremea sa ne facem bine,fara sa realizam ca de fapt atitudinea de bolnav incurabil a devenit o prima realitate,care a inlocuit omul din fata oglinzii ce si jura razbunare.
  Acum acceptam mizerii inclusiv pentru o viata facila si nu pentru supravietuire.Avem punte peste lac,stim si sa inotam dar,preferam sa ne facem frate cu dracu' si ne urcam in barca lui fara sa fim siguri ca ajungem pe celalalt mal,ba mai mult, il si platim pentru asta.Speram ca va veni ziua in care vom fi din nou noi,murind incet,intoxicati de bune intentii.

minciuni adevarate

                                                                           1                                                                                     Adevarul si minciuna sunt de cele mai multe ori fete ale aceleeasi crude realitati.Mai devreme sau mai tarziu mintim cu totii.Mai devreme mintim ca a mancat pisica prajitura din farfurie si de aceea mai vrem una.Ne este oarecum frica si rusine sa ne laudam mama ca a facut o prajitura foarte buna.Nu am luat o nota mai mare pentru ca are ceva profesorul cu noi,nu pentru ca nu am invatat suficient sau ca doar atat putem si atfel ne dezamagim parintii.Paradoxul este ca parintii stiu ca nu pisica ne a creat pofta de dulce si ca profesorii nu au nimic cu noi,dar accepta sa fie mintiti ca si ei au fost copii,si eine spun ca ne a adus barza sau ca Mos Craciun ...
  Ar fi mai usor sa nu o mai facem, dar mult  mai dureros.
Cine ar putea sa fie primul fara sa traiasca cu frica in san ca s ar putea sa fie singurul?
Femeia nu se straduieste niciodata sa arate bine pentru a fi admirata de altii,in speta barbatii care intorc capul dupa ea pe strada,pentru ca ea este femeie serioasa si nu accepta asa ceva,sau pentru a starni o usoara invidie printre colegele mai mult sau mai putin dotate.Ea se comporta asa pentru a se simti bine in pielea ei.Si se simte bine in jumatatea de ora cat sta in fata oglinzii.Daca uita cumva mai scoate oglinda mica din geanta si ii da un refresh.
Cum sa minta femeia cand spune ca ea se uita la un barbat bine doar pentru a vedea daca  are camasa calcata corect?Ea este femeie serioasa,nu s ar uita niciodata la un barbat bine pentru ca ii place si ar vrea sa i deschida sacoul,apoi camasa,intr o intimitate absoluta,decat pentru a verifica ce compozitie are materialul din care este facuta de ii sta asa de bine pe corpul bine lucrat la sala.Se uita gales la el doar pentru a l determina sa i dea retetele dupa care se hraneste si il fac sa arate asa de bine.Daca se intimpla sa se intalneasca cu el prefera sa o faca acasa la el pentru a vedea marca si marimea jeans ilor si cum se comporta acestia la spalat...
De ce sa minta un barbat care  isi ia un jeep doar pentru siguranta lui si a familiei sale.El tine atat de mult la sotia lui incat nu ii poate periclita viata intr o masina mica de oras si,pentru asta ,tine sa  le arate tuturor femeilor grija pentru siguranta sotiei.Cum sa ii arati unei alte femei cat iti iubesti nevasta decat invitind o la o plimbare cu masina ta sigura.
Cine crede ca o femeie consuma o cutie de fard si alte trei de crema pentru a ascunde cei zece ani pe care nu ar vrea sa i aiba greseste.Femeia face asta pentru ca vrea sa ii arate iubitului cat se straduieste sa arate bine pentru el chiar daca,seara cand ajunge acasa si se intalneste cu el,inainte de a se urca in pat si a spune ca are o migrena cumplita ii ia o jumatate de ceas sa dea jos toata masca asta.
   Barbatii intind capcane din interese pur sexuale,de reproducere,de perpetuare a mostenirii  genetice in alte curti decat a lor.O femeie traieste pana la o varsta indiferent de statutul social prin atentia care i se acorda si pentru asta este in permanenta competitie cu ea si celelalte femei,posibile contracandidate sau nu,la titlul de regina a balului.Face parte din natura femeii sa intinda capcane doar pentru antrenament si din acest punct de vedere este intr un permanent cantonament fara a avea inmod imperativ nevoie de un antrenor.

cal alb

Un cal alb...
Alearga liber pe plaja ca in save screenurile siropoase.
Testosteron cat pentru toata lumea se agita si isi manifesta masculinitatea dand din picioare si nechezand autoritar.Un exemplar minunat cu care ai vrea sa faci fotografii in vacanta pe care apoi sa le arati tuturor pentru a demonstra superioritatea creierului asupra  fortei in deplinatatea ei eleganta.Dar,nu ai curaj sa te apropii mai mult  de el pentru ca  iti este frica .Te copleseste prin dimensiuni si manifestari.Incerci sa te apropii si el se indreapta nehotarat spre tine,te miroase cu narile mari frematande si capata curajul pe care tu nu l ai sa faci urmatorul pas.Se ridica pe picioarele din spate,necheaza si loveste un adversar imaginar cu copitele in aer.
Inteligenta specifica rasei tale nu te ajuta deloc.S a blocat si odata cu ea si tu.Acum nu speri decat sa nu mori si sa poti posta cateva randuri din lunga convalescenta de care vei avea parte in urma caderii gigantului peste tine.Ii vezi pentru o clipa coama alba futurand in aer si inchizi ochii sperand sa nu te doara prea tare.Te izbeste un miros puternic de mascul excitat si nu poti sa reactionezi nicicum paralizat total de agresivitatea trairilor.
Linistea...Ce liniste adanca,sparta cand si cand de caderea unor picaturi,te invaluie fara sa stii de unde vine.E mai bine acum,bate un pic vantul...Trebuie sa fie aerul conditionat din spital sau a lasat vreun inger poarta purgatoriului deschisa si se face curent.Iti este frica sa deschizi ochii inca si incerci sa gasesti vreunn miros cunoscut cu narile frematande ca ale calului.Nu vezi lumina alba,despre care ai tot auzit,nu auzi asistentele barfind internistul nou de la doi,nu auzi decat respiratia ta si a animalului de langa tine.O lovitura de bici peste fata te trezeste instantaneu si,din nou acelasi miros puternic de animal excitat,te face sa deschizi ochii.Prima data auzi zcomotul copitelor departanduse si apoi vezi...Te ustura fata si lasi aparatul foto sa ti cada din mana pentru a putea sa te pipai  ingrijorat de integritatea ta.Ai scapat doar putin ametit si cu un usor tremur al mainilor ridici greoi aparatul foto de jos urmarind cu privirea monstrul alergand splendid departe de tine catre un copil nu mai mare de 12 ani.Incerci sa l avertizezi tipand dar,nu scoti decat un gajait neinteligibi si sfarsit,inca nu poti scoate decat sunete slabe.Noroc ca s a oprit.
Pune botul usor pe umarul copilului si necheaza usor,supus de privirea mustratoare a acestuia care il loveste usor cu palma pe gat.Abia ajunge la gatul lui,lovind calul mai mult in piept.Se agata zdravan de coama lui si ditr un salt este calare pe animalul care era sa te omoare.Vin incet ca intr o plimbare spre tine si nu stii unde sa fugi speriat inca.Ajunsi langa tine,cal si copil intr o simbioza aprope perfecta,aluneca usor de pe cal si trece pe sub el catre tine aproape in picioare.Il loveste usor pe crupa.
-Dute ma mai incolo ca sperii pe domnu.Nu va speriati ca e cuminte ca un miel da ii place sa faca pe nebunu si sa pozeze.Cred ca v a vazut aparatu si a vrut sa iasa bine in poza.
Copilul zambeste subtil si ii mai da una calului sa plece mai incolo.
-Vreti sa il calariti?
-Nu,eu vroiam decat sa ii fac o poza,il asiguri tu grabit pe copil ca sa iti maschezi frica.Imi place sa fotografiez animalele libere,il minti tu pe copil,nelasandu l sa te asigure ca e cel mai cumite cal .
-Cum vreti,imi pare rau ca v a speriat,zice copilul intorcandu ti spatele  si sarind din nou in spatele calului.Se indeparteaza amandoi ,cal si calaret,intr un galop nebun .S a dus dracu suprematia inteligentei asupra fortei,gandesti rusinat incercand sa ti controlezi tremuratul mainilor pentru a putea lua un cadru.Acum poti pune in albumul virtual doar o poza cu un copil calarind un cal superb pe malul marii.Mult mai sugestiv coment ul
 ...triumful inteligentei asupra fortei.