nu fi victima,nu fi criminalul,dar mai ales nu fi spectator

luni, 31 ianuarie 2011

binele altuia

Nu sufar de nici un complex mostenit sau dobandit,imi cunosc calitatile si defectele,puterile si slabiciunile.Pe unele le recunosc public pe altele incerc sa le ascund,sa le atenuez influenta.
  De multe ori sunt luat de prost si asta ma deranjeaza mult...mai mult decat daca as fi ...
Cert este ca ma ajuta si fata,cum imi zicea fara menajamente un prieten care acum e dus: Ma,tu esti periculos rau .Pentru cine nu te cunoaste esti un taran prost,te ajuta mult fata ce i drept.
 Poate sunt si nu imi dau seama eu,cine mai stie...Oricum as privi situatia,tot nu sunt atat de prost incat sa nu mi dau seama cand ma ia altu' de natarau.
Apare din senin un om care imi vrea tot binele lui,ca eu nu stiu ce e ala bine pentru mine.Il impacheteaza frumos in bune intentii si mi l ofera ca si cum al meu fiind,l am scapat fara sa mi dau seama  cand am scos tigarile din buzunar.
 Ma uit  la el,stiind ca e al lui ,il refuz politicos si ii spun ca pe al meu l am pierdut la piata dar imi fac eu altu' ca sunt tanar si inca mai pot.Insista sa ma conviga ca e al meu si prietenul lui ce si tine rasuflarea ca sa nu se dea de gol,amandoi amestecand fapte,locuri si timpi in care ei,cu ochii lor,au vazut ceea ce eu nu am vazut si nici nu am simtit.Curios din fire,il iau, mai mult pentru a i convinge ca nu i al meu,si ma apuc sa l desfac din ambalaje de fata cu ei axplicandu le ca la pastele cailor,cand zic ei ca l am scapat,eu eram unde a intarcat mutu' iapa.Nu si nu,ca ei au dreptate si ca de ce ar renunta ei la el daca nu ar fi al meu, ca un bine ca asta i gasesti rar si nu e de lepadat pe vremurile  astea de criza.Se ridica de la masa si pleaca amandoi,revoltati de nerecunostinta mea,lasandu ma cu binele asta pe masa.
  Cu pumnu in falca,ca orice taran lovit de norocul de ai fata scroafa 12 purcei morti,ma uit la binele asta scofalcit de pe masa,intuind zambete de automultumire pe fetele celor doi care se indeparteaza grabiti ca nu cumva sa mi revin din socul provocat de atata bine,si sa le dau cu el in cap.
 Ma ridic de acolo si plec in treaba mea de taran ce nu stie ce i binele si cu ce se mananca asta.Il uit pe masa,acolo,si dupa cateva zile,il incerc sa vad ce mai e de el ca,si unui caine, ce se pripaseste la usa ta,tot ii arunci o coaja de paine cand il vezi prin curte.Inca mai poate fi bun da ,ce sa fac cu el ca asta mai imi trebuia mie pe vremurile astea,si il mut mai la umbra sa nu se strice de soare.Cu o bere in mana ma uit natang la el nestiind daca mi o veni cumva ca doara n o sa ma doara daca l oi proba un pic,macar sa vad imi sta bine,daca tot e degeaba...Termin berea sa nu se incalzeasca,il iau in mana si il scutur sa vad ce i de el daca   il pot folosi cumva.Sifonat si uzat cum era binele asta,tot se vedea numele binefacatorului meu scris,negru pe alb, cu litere de o schioapa,de nu l puteai purta nici cand te duci noaptea la furat.Il fac sul la loc cum era si plec agale sa il duc omului inapoi ca poate l a incurcat cumva si are nevoie de el,i o fi rusine sa vina sa l ceara la loc cumva.Era binele asta gaurit si mai vechiut ,da poate fi bun ca nu stii ce vremuri vin si ai nevoie de el cand iti e lumea mai draga.Mergand  pe vale spre el, il vad oprit la postu de militie,falindu se cu un bine nou pentru el ,dar tot de la mana a doua luat,cu vopseaua mai noua pe el,din lana de merinos de al nostru  nu din sintetic de firma ca alalaltu'.Arata bine cu el da parca nu era al lui,era prea larg sau nu l prindea culoarea.
 Ma asez la masa lui,iau o bere,si ii pun binele in brate sa faca ce o sti cu el,ca mie nu mi trebuie binele facut pentru altu

sperante desarte

Omul bolnav in faza avansata se agata cu disperare de orice tratament despre care aude ca ar fi bun pentru boala sa ,incercand astfel sa si lungeasca zilele,cazand astfel in plasa unor pseudoterapeuti a caror foame de bani nu este egalata decat de prostia celor care platesc pentru a se lasa mintiti.Cunosc cazuri in care oameni bolnavi ,neputandu se impaca cu ideea ca s a apropit funia de par,au fost foarte usor convinsi sa inghita faina din gandaci de bucatarie,sa bea apa statuta din nu stiu ce baltoaca facatoare de minuni,sa se taie sub limba ca acolo e tot sangele rau sau sa pasca la miez de noapte din gradina terapeutului a treia frunza de la varf  dintr o tufa de pelin adusa tocmai de la poalele muntelui Ciupanezu din Africa de Sud .
  Atunci cand nimic nu mai conteaza in afara propriei vieti,inghiti orice pentru a mai lungi agonia in care te zbati.
Ce ne determina totusi sa inghitim mizerii care stim ca ne fac rau ,atata timp cat viata noastra,sau a celor iubiti de noi nu depinde de cantitatea ingurgitata zilnic.
 Si noi suntem oameni si gresim ar fi o motivatie  de care ne agatam pentru a nu fi obligati sa luam decizia de ai da dracului...
  Eu spre exemplu imi tin dusmanii foarte aproape pentru a i cunoaste mai bine,pentru a le studia miscarile si slabiciunile,pentru ai putea lovi in momente de maxima slabiciune .Ma mint zilnic in timp ce pasc cucuta si pelin pana imi va veni bine.                                                                                                                 Suntem marea majoritate bolnavi de boala 'fate trate cu dracu pana treci lacu',inghitind mizerii fara a fi obligati de situatii imperative.Incet si sigur se distruge in noi orgoliul si sentimentul de verticalitate pe care candva il aveau batranii nostri,neatinsi de obiceiuri politicianiste, care de cele mai multe ori priveau cu incrancenare viata in alb si negru.Inghitim zi de zi gandaci de bucatarie si pastem cucuta in speranta ca va veni vremea sa ne facem bine,fara sa realizam ca de fapt atitudinea de bolnav incurabil a devenit o prima realitate,care a inlocuit omul din fata oglinzii ce si jura razbunare.
  Acum acceptam mizerii inclusiv pentru o viata facila si nu pentru supravietuire.Avem punte peste lac,stim si sa inotam dar,preferam sa ne facem frate cu dracu' si ne urcam in barca lui fara sa fim siguri ca ajungem pe celalalt mal,ba mai mult, il si platim pentru asta.Speram ca va veni ziua in care vom fi din nou noi,murind incet,intoxicati de bune intentii.

joi, 20 ianuarie 2011

minciuni adevarate

                                                                           1                                                                                     Adevarul si minciuna sunt de cele mai multe ori fete ale aceleeasi crude realitati.Mai devreme sau mai tarziu mintim cu totii.Mai devreme mintim ca a mancat pisica prajitura din farfurie si de aceea mai vrem una.Ne este oarecum frica si rusine sa ne laudam mama ca a facut o prajitura foarte buna.Nu am luat o nota mai mare pentru ca are ceva profesorul cu noi,nu pentru ca nu am invatat suficient sau ca doar atat putem si atfel ne dezamagim parintii.Paradoxul este ca parintii stiu ca nu pisica ne a creat pofta de dulce si ca profesorii nu au nimic cu noi,dar accepta sa fie mintiti ca si ei au fost copii,si eine spun ca ne a adus barza sau ca Mos Craciun ...
  Ar fi mai usor sa nu o mai facem, dar mult  mai dureros.
Cine ar putea sa fie primul fara sa traiasca cu frica in san ca s ar putea sa fie singurul?
Femeia nu se straduieste niciodata sa arate bine pentru a fi admirata de altii,in speta barbatii care intorc capul dupa ea pe strada,pentru ca ea este femeie serioasa si nu accepta asa ceva,sau pentru a starni o usoara invidie printre colegele mai mult sau mai putin dotate.Ea se comporta asa pentru a se simti bine in pielea ei.Si se simte bine in jumatatea de ora cat sta in fata oglinzii.Daca uita cumva mai scoate oglinda mica din geanta si ii da un refresh.
Cum sa minta femeia cand spune ca ea se uita la un barbat bine doar pentru a vedea daca  are camasa calcata corect?Ea este femeie serioasa,nu s ar uita niciodata la un barbat bine pentru ca ii place si ar vrea sa i deschida sacoul,apoi camasa,intr o intimitate absoluta,decat pentru a verifica ce compozitie are materialul din care este facuta de ii sta asa de bine pe corpul bine lucrat la sala.Se uita gales la el doar pentru a l determina sa i dea retetele dupa care se hraneste si il fac sa arate asa de bine.Daca se intimpla sa se intalneasca cu el prefera sa o faca acasa la el pentru a vedea marca si marimea jeans ilor si cum se comporta acestia la spalat...
De ce sa minta un barbat care  isi ia un jeep doar pentru siguranta lui si a familiei sale.El tine atat de mult la sotia lui incat nu ii poate periclita viata intr o masina mica de oras si,pentru asta ,tine sa  le arate tuturor femeilor grija pentru siguranta sotiei.Cum sa ii arati unei alte femei cat iti iubesti nevasta decat invitind o la o plimbare cu masina ta sigura.
Cine crede ca o femeie consuma o cutie de fard si alte trei de crema pentru a ascunde cei zece ani pe care nu ar vrea sa i aiba greseste.Femeia face asta pentru ca vrea sa ii arate iubitului cat se straduieste sa arate bine pentru el chiar daca,seara cand ajunge acasa si se intalneste cu el,inainte de a se urca in pat si a spune ca are o migrena cumplita ii ia o jumatate de ceas sa dea jos toata masca asta.
   Barbatii intind capcane din interese pur sexuale,de reproducere,de perpetuare a mostenirii  genetice in alte curti decat a lor.O femeie traieste pana la o varsta indiferent de statutul social prin atentia care i se acorda si pentru asta este in permanenta competitie cu ea si celelalte femei,posibile contracandidate sau nu,la titlul de regina a balului.Face parte din natura femeii sa intinda capcane doar pentru antrenament si din acest punct de vedere este intr un permanent cantonament fara a avea inmod imperativ nevoie de un antrenor.

marți, 18 ianuarie 2011

cal alb

Un cal alb...
Alearga liber pe plaja ca in save screenurile siropoase.
Testosteron cat pentru toata lumea se agita si isi manifesta masculinitatea dand din picioare si nechezand autoritar.Un exemplar minunat cu care ai vrea sa faci fotografii in vacanta pe care apoi sa le arati tuturor pentru a demonstra superioritatea creierului asupra  fortei in deplinatatea ei eleganta.Dar,nu ai curaj sa te apropii mai mult  de el pentru ca  iti este frica .Te copleseste prin dimensiuni si manifestari.Incerci sa te apropii si el se indreapta nehotarat spre tine,te miroase cu narile mari frematande si capata curajul pe care tu nu l ai sa faci urmatorul pas.Se ridica pe picioarele din spate,necheaza si loveste un adversar imaginar cu copitele in aer.
Inteligenta specifica rasei tale nu te ajuta deloc.S a blocat si odata cu ea si tu.Acum nu speri decat sa nu mori si sa poti posta cateva randuri din lunga convalescenta de care vei avea parte in urma caderii gigantului peste tine.Ii vezi pentru o clipa coama alba futurand in aer si inchizi ochii sperand sa nu te doara prea tare.Te izbeste un miros puternic de mascul excitat si nu poti sa reactionezi nicicum paralizat total de agresivitatea trairilor.
Linistea...Ce liniste adanca,sparta cand si cand de caderea unor picaturi,te invaluie fara sa stii de unde vine.E mai bine acum,bate un pic vantul...Trebuie sa fie aerul conditionat din spital sau a lasat vreun inger poarta purgatoriului deschisa si se face curent.Iti este frica sa deschizi ochii inca si incerci sa gasesti vreunn miros cunoscut cu narile frematande ca ale calului.Nu vezi lumina alba,despre care ai tot auzit,nu auzi asistentele barfind internistul nou de la doi,nu auzi decat respiratia ta si a animalului de langa tine.O lovitura de bici peste fata te trezeste instantaneu si,din nou acelasi miros puternic de animal excitat,te face sa deschizi ochii.Prima data auzi zcomotul copitelor departanduse si apoi vezi...Te ustura fata si lasi aparatul foto sa ti cada din mana pentru a putea sa te pipai  ingrijorat de integritatea ta.Ai scapat doar putin ametit si cu un usor tremur al mainilor ridici greoi aparatul foto de jos urmarind cu privirea monstrul alergand splendid departe de tine catre un copil nu mai mare de 12 ani.Incerci sa l avertizezi tipand dar,nu scoti decat un gajait neinteligibi si sfarsit,inca nu poti scoate decat sunete slabe.Noroc ca s a oprit.
Pune botul usor pe umarul copilului si necheaza usor,supus de privirea mustratoare a acestuia care il loveste usor cu palma pe gat.Abia ajunge la gatul lui,lovind calul mai mult in piept.Se agata zdravan de coama lui si ditr un salt este calare pe animalul care era sa te omoare.Vin incet ca intr o plimbare spre tine si nu stii unde sa fugi speriat inca.Ajunsi langa tine,cal si copil intr o simbioza aprope perfecta,aluneca usor de pe cal si trece pe sub el catre tine aproape in picioare.Il loveste usor pe crupa.
-Dute ma mai incolo ca sperii pe domnu.Nu va speriati ca e cuminte ca un miel da ii place sa faca pe nebunu si sa pozeze.Cred ca v a vazut aparatu si a vrut sa iasa bine in poza.
Copilul zambeste subtil si ii mai da una calului sa plece mai incolo.
-Vreti sa il calariti?
-Nu,eu vroiam decat sa ii fac o poza,il asiguri tu grabit pe copil ca sa iti maschezi frica.Imi place sa fotografiez animalele libere,il minti tu pe copil,nelasandu l sa te asigure ca e cel mai cumite cal .
-Cum vreti,imi pare rau ca v a speriat,zice copilul intorcandu ti spatele  si sarind din nou in spatele calului.Se indeparteaza amandoi ,cal si calaret,intr un galop nebun .S a dus dracu suprematia inteligentei asupra fortei,gandesti rusinat incercand sa ti controlezi tremuratul mainilor pentru a putea lua un cadru.Acum poti pune in albumul virtual doar o poza cu un copil calarind un cal superb pe malul marii.Mult mai sugestiv coment ul
 ...triumful inteligentei asupra fortei.