Nu sufar de nici un complex mostenit sau dobandit,imi cunosc calitatile si defectele,puterile si slabiciunile.Pe unele le recunosc public pe altele incerc sa le ascund,sa le atenuez influenta.
De multe ori sunt luat de prost si asta ma deranjeaza mult...mai mult decat daca as fi ...
Cert este ca ma ajuta si fata,cum imi zicea fara menajamente un prieten care acum e dus: Ma,tu esti periculos rau .Pentru cine nu te cunoaste esti un taran prost,te ajuta mult fata ce i drept.
Poate sunt si nu imi dau seama eu,cine mai stie...Oricum as privi situatia,tot nu sunt atat de prost incat sa nu mi dau seama cand ma ia altu' de natarau.
Apare din senin un om care imi vrea tot binele lui,ca eu nu stiu ce e ala bine pentru mine.Il impacheteaza frumos in bune intentii si mi l ofera ca si cum al meu fiind,l am scapat fara sa mi dau seama cand am scos tigarile din buzunar.
Ma uit la el,stiind ca e al lui ,il refuz politicos si ii spun ca pe al meu l am pierdut la piata dar imi fac eu altu' ca sunt tanar si inca mai pot.Insista sa ma conviga ca e al meu si prietenul lui ce si tine rasuflarea ca sa nu se dea de gol,amandoi amestecand fapte,locuri si timpi in care ei,cu ochii lor,au vazut ceea ce eu nu am vazut si nici nu am simtit.Curios din fire,il iau, mai mult pentru a i convinge ca nu i al meu,si ma apuc sa l desfac din ambalaje de fata cu ei axplicandu le ca la pastele cailor,cand zic ei ca l am scapat,eu eram unde a intarcat mutu' iapa.Nu si nu,ca ei au dreptate si ca de ce ar renunta ei la el daca nu ar fi al meu, ca un bine ca asta i gasesti rar si nu e de lepadat pe vremurile astea de criza.Se ridica de la masa si pleaca amandoi,revoltati de nerecunostinta mea,lasandu ma cu binele asta pe masa.
Cu pumnu in falca,ca orice taran lovit de norocul de ai fata scroafa 12 purcei morti,ma uit la binele asta scofalcit de pe masa,intuind zambete de automultumire pe fetele celor doi care se indeparteaza grabiti ca nu cumva sa mi revin din socul provocat de atata bine,si sa le dau cu el in cap.
Ma ridic de acolo si plec in treaba mea de taran ce nu stie ce i binele si cu ce se mananca asta.Il uit pe masa,acolo,si dupa cateva zile,il incerc sa vad ce mai e de el ca,si unui caine, ce se pripaseste la usa ta,tot ii arunci o coaja de paine cand il vezi prin curte.Inca mai poate fi bun da ,ce sa fac cu el ca asta mai imi trebuia mie pe vremurile astea,si il mut mai la umbra sa nu se strice de soare.Cu o bere in mana ma uit natang la el nestiind daca mi o veni cumva ca doara n o sa ma doara daca l oi proba un pic,macar sa vad imi sta bine,daca tot e degeaba...Termin berea sa nu se incalzeasca,il iau in mana si il scutur sa vad ce i de el daca il pot folosi cumva.Sifonat si uzat cum era binele asta,tot se vedea numele binefacatorului meu scris,negru pe alb, cu litere de o schioapa,de nu l puteai purta nici cand te duci noaptea la furat.Il fac sul la loc cum era si plec agale sa il duc omului inapoi ca poate l a incurcat cumva si are nevoie de el,i o fi rusine sa vina sa l ceara la loc cumva.Era binele asta gaurit si mai vechiut ,da poate fi bun ca nu stii ce vremuri vin si ai nevoie de el cand iti e lumea mai draga.Mergand pe vale spre el, il vad oprit la postu de militie,falindu se cu un bine nou pentru el ,dar tot de la mana a doua luat,cu vopseaua mai noua pe el,din lana de merinos de al nostru nu din sintetic de firma ca alalaltu'.Arata bine cu el da parca nu era al lui,era prea larg sau nu l prindea culoarea.
Ma asez la masa lui,iau o bere,si ii pun binele in brate sa faca ce o sti cu el,ca mie nu mi trebuie binele facut pentru altu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu