Zaldi zuri-cal alb in basca.In limba basca,nu in basca mea.
Despre cai numai de bine.Despre noi si caii nostri sa ne fie de bine si sa-i punem la munca sau la ghiudem cum facea vecinu Ibram cand eram eu mai mic si nu eram cal.Acum sunt mare si sunt cal.Un cal balan,sau alb,cum vrei tu sa-i spui.
Dintre toate rasele de cai,cei mai cunoscuti la noi,de culoare alba,sunt cei din rasele Pursange arab si Lipizzan.Pursangele arab este rasa care a stat la baza multor rase formate in ultimile sute de ani,inclusiv la baza formarii rasei Lipizzan.Calul din aceasta rasa este un cal extrem de rezistent,fiind format si calit in desertul arab de unde ii vine numele,inteligent si docil,foarte putin pretentios la intretinere si reprezinta standardul de frumusete la rasa cabalinelor.
De cal sa te feresti si viu si mort,imi spunea bunicul meu,mare iubitor de cai in tineretea lui de pana la venirea comunistilor.Daca te porti urat cu el,cand e viu,te loveste cand iti e lumea mai draga,iar cand e mort si dai cu picioru in tigva lui albita de soare sigur iese de acolo un sarpe si te musca.A murit saracu'.tanjind dupa caii lui,bagati la colectiv.De glont in '60 i-a scapat,dar de ceapisti care in viata lor nu au avut o gaina in batatura nu a putut.
Tot bunicul imi spunea ca pentru omul cinstit culoarea calului nu are importanta,atata timp cat e un cal frumos si bun de munca.
-La hot si la bandit nu ai sa vezi balan mai tata.Ca balanu se vede bine si ziua si noaptea si are in el sangele iute si-l da pe hot de gol noaptea la furtisag.
Aveau ei un adevarat cult pentru cai.Din batatura lor pleca un cal decat mort si de inlocuit era inlocuit cu manz tanar pe care il cresteau trei ani pana il puneau la plug.Noptile geroase le petreceau in grajdul cailor,dormind in fan,inveliti doar cu o patura.Daca li se facea frig peste noapte inveleau caii prima data cu inca o patura si dupa aceea pe ei.Ii iubeau si ii respectau.
De aceea sunt eu acum cal alb,cal de om cinstit,bun de munca si de fala.Din nou cal liber...
Am fost si calul unuia de a plecat de jos.Era amarat,saracu om,ca toti romanii care au muncit pentru batatura lor.Eram liber pe atunci.Tanar cal mai eram...Frumos si puternic de se mandrea toata herghelia cu mine,mai ceva ca Ducipal eram atunci.Nu era cal sa-mi stea in fata la galop,trageam ca un percheron iar trapul meu se preda in scoala la manji.
L-am vazut pe saracul om cum se chinuia sa are on ogor intelenit de vai lume,de nu se apucase nimeni de el pana atunci in afara de un cioban ce-si pastea oile pe acolo.Ce-i drept ,ogorul odihnit,se putea face treaba pe el daca pica pe mana de gospodar.Al nostru,omul adica,nu prea stia el cu ce se mananca munca pamantului,ca l-am vazut cam stangaci cu sapa in mana.Da' avea tragere de inima,vroia sa faca treaba,sa puna o livada frumoasa acolo si ceva gradina de zarzavat mai la deal,unde era mai aproape de apa.
Singur,pe zapuseala,in mijlocul verii,insetat ca vai de el[ca nici apa nu-si luase la el,inca se mai credea pe apa,fusese pescar pana atunci]mi s-a facut al ajuta.Nu de mila lui,am zis eu in mintea mea,dar o livada aici nu strica la nimeni.Umbra vara,adapost iarna,iarba la umbra pomilor din belsug...
Ma inham la plugul lui,care era tocit si nespalat de cand era tata noaten,si ne apucam de treaba.Grea treaba cu piru cat plugu si costreiul cat un stat de om.Trag de plugu ala,de l-am spalat in brazda ca pe brici,pana incep urechile a tiui de oboseala.Cat eu trageam si omu tinea de coarne imi tot povestea cum o sa ne odihnim noi dupa ce or creste pomii,la umbra,sa ne facem si o coverca sa tinem apa la racoare,sa semanam numai trifoi printre pomi si morcovi pentru mine si herghelia intreaga.
Dupa prima intorsatura a brazdei au venit specialistii.Doi ingineri.Invatati si plini de carte ca magaru de paduchi.Nu e bine,zice unu dintre ei,ala roib.A-ti arat de la miaza-zi la miaza-noapte.Trebuia tocmai invers.Da,si intorsatura trebuia pe dreapta,sa o bata soarele de la amiaza,zise sargu.Noi stim ca am mai facut din astea,nu suntem incepatori ca voi.Face-ti asa si mai trecem noi pe aici.
Se uita saracu om si nu-i venea sa creada ce prostie facuse.
Fara sa mai stau pe ganduri,gandindu-ma numai la umbra merilor,dau o fuga si adun toata herghelia,de nu-i venea bietului om sa creada ca pana seara terminasem treaba.Ce era mai greu fusese facut,aratura.Acum ramasese ca eu sa car apa cu sacaua si el sa planteze pomii.Plec eu la primul drum si,cand ma intorc,il gasesc cu capsa pusa.Fusesera inginerii pe acolo si ii zisera ca pomii nu sunt productivi,ca fac omizi,ca ce face el cu atatea mere,ca mai bine sa puna sticle de lampa nr.5,ca se cauta rau de tot la export.Cand vad ca i-au sucit mintile bietului om,incerc sa-i aduc aminte de umbra,de mere ,de apa rece..
Se uita el la mine si stia ca am dreptate da' parca era vrajit.Pana la urma,incepe sa ma ia la rost ca ce ma bag eu pe afacerea lui si pe pamantul lui?Ce,el pune pomi sa ma tolanesc eu la umbra ?Si pana la urma nici de furat nu-s bun ca-s balan si daca o fi sa nu mearga cu pomii din ce-si plateste el ratele la banca pentru arat?
Ma uitam la el ca muta la semafor si nu-mi venea sa cred ce aud.Il las convins ca va face o mare afacere cu sticlele de lampa si plec sa le spun alor mei ca umbra tot in salcii o sa gasim.Pana la urma si tata tot la umbra salciilor s-a odihnit si e bine mersi,cal ce tine o herghelie,singur,la anii lui.
Cu roibu si cu sargu,omul nostru s-a apucat serios de munca.Munceau mai ales noaptea.Ziua era cald si nu aveau unde trage la umbra.Ce munceau,numai ei stiau si niste javre de caini ce ii adusese sa pazeasca plantatia de sticle de lampa.
Pentru noi,viata curgea linistita in continuare.Umbra palcului de salcii era mai mult decat suficienta,iar apa chiar de era calda,statuta la soare,o beam fara sa ne numere cineva inghititurile.Pirul se facuse din nou perie in urma araturii,ca de sticle de lampa nici nu se mai pomenea in lunca,si il pasteam fara sa ne sinchisim de ja vrele care acum pazeau casa omului.Se inmultisera hotiile pe camp si omului ii era frica...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu