Muzica este graiul sufletului.Ea starneste in noi,nu instinctele,ci gandurile cele mai profunde.
Ludwig van Beethoven
Sub un arpegiu nescris se odihneste un suflet trist care asteapta singurul compozitor ce-l poate transforma in note.Suflet rece si trist care spera de o lunga vreme sa-si amestece notele intr-o noua simfonie.Au mai fost ele sonate,balade,dar niciodata simfonie,niciodata imn inchinat.Nota de subsol ale unei incercari esuate,asteapta sa fie macar pentru o noapte partitura.
Sufletul meu,singur,ramas inchis in cutia de rezonanta a unei viori vechi si prafuite,astepta privirea ta,trista uneori,sa acordeze din nou scripca asta scorojita de trecerea vremii.Astepta un zambet,chiar si ironic, pentru a intinde din nou corzile sufletului meu.
A fost necesar un oftat ca o nota de diapazon pentru a gasi gama in care pot acorda vioara.O partitura ce nu va ajunge vreodata sa fie interpretata intr-o sala de concerte,se scria sub ochii mei uimiti de atata normal.Copiam zi de zi notele din sufletul meu,acolo si atunci cand acesta simtea nevoia sa se exprime.Le transcriam in tonuri si game pe care nu cautam sa le inteleg,traind bucuria de a iubi din nou.Fara spectatori si critici ma bucuram singur intr-o continua premiera de note pe care nu speram sa le aud cu o asemenea intensitate.Ma bucuram de scurtele acute provocate de zambetele tale,ma intristam in grave accente de lipsa ta.Este o partitura clasica ce nu trebuia inteleasa...O traiesc la maxima intensitate pentru ca nu stiu cat va dura,nu stiu cat va rezista vioara asta care,invatata sa cante la nunti si cumetrii,acum trebuia sa reziste unei filarmonici.
Din cand in cand,te sun,de obicei intr-o zi de luni ,sub diferite pretexte,pentru a gasi noi pasaje de adaugat.Fara sa stii,partitura asta continua sa fie scrisa si neascultata.Poate va veni vremea in care notele de luni dimineata sa fie mai putin timide,urmand calea fireasca din adagio in forte.Soapte de flaut abia atins de un suflet ranit vor preceda orga in toata splendoarea sa ca un tribut adus normalului.
Eu,in game majore,care nu mai pot tine masura unui stacato ,obosit de remanentele unnui acord de chitara astept pauza.Lasa ochii inchisi pentru a vedea mai bine de unde vin toate aceste note.Esti singurul motiv pentru care se intorc dupa fiecare pauza din partitura.Nu ii deschide pana cand nu canta soprana.Aceasta va avea ultima nota incheind cu un suspin partitura acrostih.
Muzica se simte,se traieste si mai nou doar se asculta din pacate.Se asculta muzica vorbita,facila,care iti dicteaza ce trebuie sa simti.Iti toarna in urechi vorbe tari care obosesc gandul si il reprima pana la stadiul in care incepi sa gandesti cu sufletul celui care doar interpreteaza.Este probabil foarte usor de ascultat sufletul altuia.
Este comod sa traiesti sentimentele incercate de altul si sa crezi ca te regasesti in vorbele cantate de el.
Incet si sigur imaginatia este inlocuita de capacitatea de adaptare la sentimentele altuia. Copy\Paste la sufletul altuia.
Esti ingradit in cautari fara speranta ca mai poti visa cu ochii deschisi.
Fara a fi axiomatica aceasta este suficient de evidenta incat sa recunosti si tu,perpendiculara pe generatoarea micului meu univers.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu