Toate drumurile duc intr-un singur loc,in acelasi loc-la capat de drum.Au un singur sens.Drumurile sunt facile dar sunt cu taxa.Platesti pentru comfort si viteza,pentru a ajunge mai repede la capat de drum.Toate sunt plictisitoare si obositoare in aceeasi masura..Mai sunt parcari din loc in loc.Doar acolo poti opri pentru scurt timp,unde iti poti odihni ochii obositi de atata monotonie.
 Din parcare,in parcare,inaitezi singur pe drumul ingust,parcurgind zi dupa zi,distante masurate in anotimpuri,fara sa te intereseze cand vei ajunge acolo.
Monotonia acestui drum,o mai intrerupe cate o depasire fara sens facuta de catre un alt calator la fel de plictisit ca si tine.Depasirile fara sens incep sa te preocupe si pe tine.Ii lasi in urma pe cei care au in masina lor toata familia si conduc mai prudent.Atunci cand drumul ingust nu-ti permite,te enerveaza spectacolul oferit de copii prin luneta.Se joaca fara sa fie constienti ca joaca lor lungeste drumul celui care ii conduce,obligandu-l pe acesta sa mearga mai incet.
 Te enerveaza joaca lor mai mult decat pe tatal lor.In timp ce acesta e tras de par si obligat sa conduca in harmalaia facuta de ei,tu cauti solutia unei depasiri la limita pentru a scapa de spectacolul ridicol si pueril ce ti se ofera.Nu mai vrei sa fii spectatorul fericirii altuia.
 Cu prima ocazie ii depasesti la limita privindu-i apoi cu parere de rau prin oglinda.

News Alert-Hristos a Inviat

  Intre barbierit si imbracatul pentru Inviere imi arunc privirea pe ecranul televizorului ce functiona fara sa-l bage nimeni in seama.Intr-o caseta din coltul ecranului,vad un mesaj.Pe fond galben,scris cu negru si cu litere suficient de mari pentru a putea fi citit si de miopi.Uitandu-ma la el si banuind ca a demisionat guvernul,ca a fost impuscat presedintele,sau ca am fost atacati de irakieni,constientizez ce scria.Vazusem dar nu constientizasem ca pe ecran scria mai mult decat lizibil : News Alert-Hristos a Inviat.
 Incep sa procesez informatia punandu-mi intrebari despre noutatea evenimentului si veridicitatea acestuia.
S-a intamplat din nou?Cu acelasi personaj?Daca da,unde am fost eu  si cat de batran pot fi?
Daca nu,unde au fost astia pana acum?Cel care a hotarat sa scrie asta a fost inghetat pana acum?Nu a aflat pana acum ca minunea s-a intamplat acum doua mii de ani?Nu pot sa cred ca a fost atat de prost incat sa asocieze news alert cu un eveniment vechi de cand au inceput sa se numere anii.
 Orice eveniment,indiferent de banalitatea lui poate fi transformat intr-o stire senzationala prin incondeierea titlului sau prezentarea numai a unor aspecte cu caracter senzational.
Dar nu Invierea.Nu se poate prezenta reperul si esenta crestinismului,la care te raportezi tu ca om,ca pe o stire asupra careia ai exclusivitate si pentru care pretinzi ca ai muncit sa o faci publica.
Invierea este o certitudine.Inca de atunci a intrat in constiinta universala ca fiind apogeul credintei crestine.Nu se poate reinventa.S-a petrecut la inceputuri si a fost senzationala in acea perioada.
 Acum o privim si o traim ca atare.Spectaculos,asa cum ne este prezentata.Fara pic de profunzime.
Ar fi putut sa ramana o traire intima ca fiecare trecere  prin fata altarului,ca fiecare rugaciune.
In ultima perioada,a capatat dimensiunea si necesitatea organizatorica a unui festival rock de mari proportii.
Avioane inchiriate care aduc lumanari in felinare de aur,televiziuni care se bat pentru un loc cat mai bun de transmisie,scene pe plaja si enoriasi credinciosi care se imbrancesc sa fie primii care iau lumina.
 Totul pentru cele zece minute cat preotul ii cheama pe credinciosi sa ia lumina,sa le dea pasca si sa declame patrunsi de eveniment Hristos a Inviat.Zece minute,pentru ca in asta consta slujba de inviere pentru 95% dintre ei.Stau doar atat cat li se da ceva material.Despre latura spirituala a prezentei lor acolo sa se ocupe preotul ca tot au platit pomelnic sa se roage pentru ei.Sunt asteptati acasa,la masa de la miezul noptii,dupa un post pe care l-au tinut tot preotii.
 In schimb,daca te afli intr-un mijloc de transport in comun care trece prin fata unei biserici,vei vedea ca 80% din pasageri isi fac semnul crucii.Nu o data,de trei ori si cat mai larg sa fie gestul,ca asa fac si preotii.
 Din pacate la atat se mai rezuma pentru multi dintre noi crestinismul:noaptea de inviere,trei cruci mari in fata bisericii si cat mai multe iconite sau cruciulite agatate prin masina,cumparate neaparat de la manastire.

 Zilele trecute,ascultand la radio,in drum spre casa,emisiunea Viata Credintei,am aflat ca la mai multe manastiri din tara se pot trimite on-line si pot fi platite la fel,pomelnice si acatiste.
Se pot face in curand si cununii sau inmormantari on-line?Pentru spovedanii ii vom trimite preotului un link catre pagina de facobook,iar el ne va pune sa dam like la nu stiu cate manastiri drept canon?
Pare o gluma proasta,un banc citit dimineata la cafea,daca nu ar fi realitate.Cat de greu poate fi sa te opresti,
in drum spre casa,intr-o biserica pe langa care treci,sa spui o rugaciune sincera,asa cum te pricepi,si sa lasi eventual un pomelnic?
 Este posibil ca biserica pe langa care tocmai ai trecut,facindu-ti cele trei cruci obligatorii,sa nu fie suficient de importanta pentru valoarea pe care o ai si doar intr-o manastire,de preferat cat mai renumita si mai veche ,un preot poate da citire rugamintilor tale catre Dumnezeu.
 Suntem foarte importanti pentru noi,uitand ca in fata lui Dumnezeu suntem egali si judecati cu aceeasi masura,dupa aceeasi lege.
 Cerem circ si ni se serveste prompt.

Oamenii cu principii

     Principiile sunt facute pentru a fi incalcate.


-Ba,dispensaru' trebuie vandut,ca d'aia s-a dat legea,sa fie vandute la doctori.Voi nu vedeti ca am dat o suta de mii de euro anu trecut  sa il reparam?O casa se intretine greu ma,dar un dispensar,unde trebuie o gramada de chestii.Pai daca nu o cunosteam eu pe doctora,nici eu nu stiam cu ce se mananca medicina.Il vindem ei si sa se spele pe cap cu intretinerea lui.
 -Ma Roibule,da de ce sa-l vindem ma,daca am bagat atatia bani in el si acu e bun?Daca asta dupa ce il ia pleaca si-l face carciuma?Nu ramanem noi fara dispensar in sat?
 -Roibule,valoare i-a crescut o data cu reparatiile de anu trecut,crezi tu ca o sa dea ea atatia bani ca sa il ia.E vorba de o suta si ceva de mii.Cu banii astia isi face policlinica ma.
 -Cum sa-i ceri ma o suta de mii,esti nebun?De unde sa aiba asta atatia bani cand abia plateste chiria de cateva milioane?Tu nu stii ca trebuie sa plateasca si asistenta?
 -Pai daca nu are bani de chirie de unde are ma bani sa il cumpere,ma Roibule,sau ii dai tu?
 -Ce mai tura-vura trebuie vandut si gata.Banii ii investim si facem profit cu ei.Banu trebuie sa faca bani ba,asta e capitalismu
 -Ma,cand eu ti-o cant p'aia cu Casa parinteasca nu se vinde,plangi ca muhaiaua,si acu vrei sa vinzi Dispensaru lu aia de-si omoara pacienti.Zici ca traiesti pentru satu asta si acu vrei sa-l lasi de izbeliste fara asistenta medicala,se vede ca nu esti de aici si te doare in cur de ce o sa fie.Noi ramanem aici si copiii o sa ne blesteme ma,ca in loc sa construim am vandut ca niste prosti.Tata si cu toti ai lui se duceau dupa o zi la camp sa faca chirpici pentru dispensar,sa aiba doctoru unde sa-i vada,si tu vii si-mi spui ca vrei sa faci bani din el.Ca sa ce ma?Sa ii cheltuim pe asistenta sociala,pe ajutoare la toti puturosii pe care nu-i scoti din carciumi si din fata televizorului toata ziua?
Sargu tacea.Vazuse de unde batea vantu si tacea.Ii aproba pe a'lu Imparatu si pe Lulu dand din cap si zambind cand astia erau mai acizi.Si el avea aceeasi parere dar,nu putea sa-l atace direct pe Roibu ca aveau ei niste socoteli mai vechi impreuna.Primaru venea cu argumente legale in spatele carora se ascundea de frica sa nu rupa caruta in doua.Roibu il mai amenintase ca pleaca,si nu o data,iar vanzarea dispensarului ii scadea capitalu de imagine.Nu vroia sa-l supere pe asta ca avea pe unii tari in spate si ii ajuta.
 -Ma,Nea Roibule,tu zici ca trebuie sa faci profit cu banii astia.Esti consilier de doua mandate si nu ai inteles ca Primaria nu face profit?Primaria trebuie sa administreze si sa dezvolte comuna.lasa profitu in seama privatilor,ca aia trebuie sa faca profit.Din stransul gunoiului nu faci niciodata profit si tot trebuie sa il strangi,daca faci un parc il faci sa fie frumos,sa se bucure copii ca au unde se juca,nu sa faci profit.Hai sa vindem si caminele culturale ca nici astea nu aduc profit.
Intelege si tu o data ca ce face asta la dispensar e  aproape activitate comerciala si ca ea incaseaza o suma de bani pentru serviciile pe care mai mult nu le face decat le face.Primaria i-a pus la dispozitie spatiul pentru o suma modica si ea in calitate de chirias nu a dat cu o mana de var in atatia ani.Ai batut din picior acu un an ca trebuie renovat spatiu,ca asa nu se mai poate,ca tot satu beneficiaza de ce e acolo si acu vrei sa-l vinzi dupa ce s-au bagat o groaza de bani.Daca asta vrea spatiu in care sa fie proprietara sa-si construiasca.Doctorii de la oras platesc chirii de sute de euro,isi platesc intretinerea singuri, nu au atatia pacienti ca asta  si tot se descurca.
 -Ba,fratilor,eu am un principiu dupa care traiesc: daca imi dau cuvantu e ca si cum as semna un contract.
 -Da ma,da prima data tu ti-ai dat cuvantul oamenilor care te-au votat ca o sa le aperi interesele,acu tu pe ale cui le aperi?
 -Mai fratilor,in principiu,eu as fi de acord sa se vanda.Dar sa respectam principiul si litera legii.Sa se vanda prin licitatie ca asa scapam de interpretari si batai de cap.Sa castige ala care da mai mult,concluziona Primaru.
 -Daca voi nu vreti,sa stiti ca eu ma retrag.Eu nu pot sa-mi incalc principiile.Plec si sa vedem ce faceti.
 -Sa stii ca nu te tine nimeni cu forta,ma Roibule.Si asa in ultimu timp tu faci ce faci si zici ca pleci cand nu-ti convine cate ceva.Tu poate vrei sa pleci si din sat si noi te retinem cumva,ori se apropie campania si vrei sa te reorientezi?Daca vrei sa aiba asta dispensaru ei,fai ma tu,la tine in curte,unu nou.Eu nu sunt de acord sa-l vindem ca nu am muncit noi pentru el.Si Lulu cred ca e de acord cu mine.
 -Da ma,cum sa vinzi dispensaru,ce fac copiii astia dupa aia daca asta pleaca?Hai sa vindem tot si sa mutam si Primaria cu chirie.
 -Noi suntem liberali si nu stim ce e ala liberalismu.Asta e meserie liberala.Esti liber sa o practici si cum o faci asa traiesti.Ce,la avocati si la notari le da primaria degeaba spatii,ca si astia tot meserii liberale au.Cititi doctrina si vedeti acolo principiile liberale,o coti Primaru pe statut,vorbind de fapt cu Roibu.Si daca vrei sa te duci,dute ca,oriunde te-ai duce esti ca acasa,facu acesta aluzie la migrarea astuia prin tot spectrul politic.
  Sargu tacea si ii lasa sa vorbeasca.Si el stia ca nu e bine sa vanda.El cunostea mai bine ce inseamna sa traiesti in capitalism si sa pleci pe picioarele tale.Pana sa stea singur pe picioarele lui,a avut si el nevoie de carja politica.Acu doar ii asculta stiind ca Roibu,cu care trasese la aceeasi caruta,nu avea sorti de izbanda.Bine ca nu era prezent si Croitoru,ca asta are cele mai multe mai multe principii dintre toti,si daca se apuca sa le enumere...
 Ramasa in coada de peste,chestiunea care nascuse pasiuni si trezise orgolii,urma sa se transeze alta data,la alta masa.Plecara toti,lasand in urma principiile transformate in interese.
 Primaru reusise inca o data sa aplaneze conflictul dintre interese si principii,fara sa fie acuzat ca inclina balanta intr-o parte sau alta.De fapt,cand nu vroia sa ia o decizie impotriva intereselor,convoca o sedinta si ii lasa sa se certe.
Daca era vorba de principii...

Frustrare fie,duca-se ...

   Zaldi zuri-cal alb in basca.In limba basca,nu in basca mea.
Despre cai numai de bine.Despre noi si caii nostri sa ne fie de bine si sa-i punem la munca sau la ghiudem cum facea vecinu Ibram cand eram eu mai mic si nu eram cal.Acum sunt mare si sunt cal.Un cal balan,sau alb,cum vrei tu sa-i spui.

  Dintre toate rasele de cai,cei mai cunoscuti la noi,de culoare alba,sunt cei din rasele Pursange arab si Lipizzan.Pursangele arab este rasa care a stat la baza multor rase formate in ultimile sute de ani,inclusiv la baza formarii rasei Lipizzan.Calul din aceasta rasa este un cal extrem de rezistent,fiind format si calit in desertul arab de unde ii vine numele,inteligent si docil,foarte putin pretentios la intretinere si reprezinta standardul de frumusete la rasa cabalinelor.

  De cal sa te feresti si viu si mort,imi spunea bunicul meu,mare iubitor de cai in tineretea lui de pana la venirea comunistilor.Daca te porti urat cu el,cand e viu,te loveste cand iti e lumea mai draga,iar cand e mort si dai cu picioru in tigva lui albita de soare sigur iese de acolo un sarpe si te musca.A murit saracu'.tanjind dupa caii lui,bagati la colectiv.De glont in '60 i-a scapat,dar de ceapisti care in viata lor nu au avut o gaina in batatura nu a putut.
 Tot bunicul imi spunea ca pentru omul cinstit culoarea calului nu are importanta,atata timp cat e un cal frumos si bun de munca.
-La hot si la bandit nu ai sa vezi balan mai tata.Ca balanu se vede bine si ziua si noaptea si are in el sangele iute si-l da pe hot de gol  noaptea la furtisag.
Aveau ei un adevarat cult pentru cai.Din batatura lor pleca un cal decat mort si de inlocuit era inlocuit cu manz tanar pe care il cresteau trei ani pana il puneau la plug.Noptile geroase le petreceau in grajdul cailor,dormind in fan,inveliti doar cu o patura.Daca li se facea frig peste noapte inveleau caii prima data cu inca o patura si dupa aceea pe ei.Ii iubeau si ii respectau.
 De aceea sunt eu acum cal alb,cal de om cinstit,bun de munca si de fala.Din nou cal liber...
Am fost si calul unuia de a plecat de jos.Era amarat,saracu om,ca toti romanii care au muncit pentru batatura lor.Eram liber pe atunci.Tanar cal mai eram...Frumos si puternic de se mandrea toata herghelia cu mine,mai ceva ca Ducipal eram atunci.Nu era cal sa-mi stea in fata la galop,trageam ca un percheron iar trapul meu se preda in scoala la manji.
 L-am vazut pe saracul om cum se chinuia sa are on ogor intelenit de vai lume,de nu se apucase nimeni de el pana atunci in afara de un cioban ce-si pastea oile pe acolo.Ce-i drept ,ogorul odihnit,se putea face treaba pe el daca pica pe mana de gospodar.Al nostru,omul adica,nu prea stia el cu ce se mananca munca pamantului,ca l-am vazut cam stangaci cu sapa in mana.Da' avea tragere de inima,vroia sa faca treaba,sa puna o livada frumoasa acolo si ceva gradina de zarzavat mai la deal,unde era mai aproape de apa.
Singur,pe zapuseala,in mijlocul verii,insetat ca vai de el[ca nici apa nu-si luase la el,inca se mai credea pe apa,fusese pescar pana atunci]mi s-a facut al ajuta.Nu de mila lui,am zis eu in mintea mea,dar o livada aici nu strica la nimeni.Umbra vara,adapost iarna,iarba la umbra pomilor din belsug...
 Ma inham la plugul lui,care era tocit si nespalat de cand era tata noaten,si ne apucam de treaba.Grea treaba cu piru cat plugu si costreiul cat un stat de om.Trag de plugu ala,de l-am spalat in brazda ca pe brici,pana incep urechile a tiui de oboseala.Cat eu trageam si omu tinea de coarne imi tot povestea cum o sa ne odihnim noi dupa ce or creste pomii,la umbra,sa ne facem si o coverca sa tinem apa la racoare,sa semanam numai trifoi printre pomi si morcovi pentru mine si herghelia intreaga.
 Dupa prima intorsatura a brazdei au venit specialistii.Doi ingineri.Invatati si plini de carte ca magaru de paduchi.Nu e bine,zice unu dintre ei,ala roib.A-ti arat de la miaza-zi la miaza-noapte.Trebuia tocmai invers.Da,si intorsatura trebuia pe dreapta,sa o bata soarele de la amiaza,zise sargu.Noi stim ca am mai facut din astea,nu suntem incepatori ca voi.Face-ti asa si mai trecem noi pe aici.
 Se uita saracu om si nu-i venea sa creada ce prostie facuse.
Fara sa mai stau pe ganduri,gandindu-ma numai la umbra merilor,dau o fuga si adun toata herghelia,de nu-i venea bietului om sa creada ca pana seara terminasem treaba.Ce era mai greu fusese facut,aratura.Acum ramasese ca eu sa car apa cu sacaua si el sa planteze pomii.Plec eu la primul drum si,cand ma intorc,il gasesc cu capsa pusa.Fusesera inginerii pe acolo si ii zisera ca pomii nu sunt productivi,ca fac omizi,ca ce face el cu atatea mere,ca mai bine sa puna sticle de lampa nr.5,ca se cauta rau de tot la export.Cand vad ca i-au sucit mintile bietului om,incerc sa-i aduc aminte de umbra,de mere ,de apa rece..
Se uita el la mine si stia ca am dreptate da' parca era vrajit.Pana la urma,incepe sa ma ia la rost ca ce ma bag eu pe afacerea lui si pe pamantul lui?Ce,el pune pomi sa ma tolanesc eu la umbra ?Si pana la urma nici de furat nu-s bun ca-s balan si daca o fi sa nu mearga cu pomii din ce-si plateste el ratele la banca pentru arat?
Ma uitam la el ca muta la semafor si nu-mi venea sa cred ce aud.Il las convins ca va face o mare afacere cu sticlele de lampa si plec sa le spun alor mei ca umbra tot in salcii o sa gasim.Pana la urma si tata tot la umbra salciilor s-a odihnit si e bine mersi,cal ce tine o herghelie,singur,la anii lui.
 Cu roibu si cu sargu,omul nostru s-a apucat serios de munca.Munceau mai ales noaptea.Ziua era cald si nu aveau unde trage la umbra.Ce munceau,numai ei stiau si niste javre de caini ce ii adusese sa pazeasca plantatia de sticle de lampa.
Pentru noi,viata curgea linistita in continuare.Umbra palcului de salcii era mai mult decat suficienta,iar apa chiar de era calda,statuta la soare,o beam fara sa ne numere cineva inghititurile.Pirul se facuse din nou perie in urma araturii,ca de sticle de lampa nici nu se mai pomenea in lunca,si il pasteam fara sa ne sinchisim de ja vrele care acum pazeau casa omului.Se inmultisera hotiile pe camp si omului ii era frica...
                                                               

Nu judeca daca nu poti da si o sentinta

 Se presupune ca pentru a fi judecator trebuie sa cunosti legea si sa ai o conduita ireprosabila in raport cu aceasta.Experienta in sistemul judiciar este la fel de importanta ca si cunoasterea acestuia.Fara a discuta de conduita morala a judecatorului,acesta ar trebui sa judece dupa un cod universal recunoscut si acceptat.

  Sunt condamnat inainte de a fi judecat.Nici legea nu exista.Va fi gandita in raport cu faptele pe care le-am comis pentru ca eu reprezint tot raul acestei societati.Sunt reperul dupa care vor mai fi judecati si altii.
 Pe o banca sprijinita de gard,la drum,stau judecatorii.De fiecare data altii.Trec prin fata lor,ii salut,si ma duc mai departe in treburile mele.Cateodata nici nu ii vad.Sunt prea ocupat sa comit nelegiuiri.
-A'lu asta a pus porumb dupa gard,sa creasca mare,sa nu mai vezi la el in curte.La pus des.Are el ceva de ascuns.
-Da,ai vazut ce gaini are. Al dracu om daca am mai vazut asa gaini.Toata ziua sta printre ele si le cauta de oua.O galeata ia de la ele.
-I le-a adus baiatu al'mare de si-a facut casa la oras.Ce-i mai trebuia si lu ala casa,asta nu-i buna?
 Cateodata ii aud si ma intreb ce dracu' or manca astia care stau toata ziua pe sant,ca mie nu mi se mai usuca camasa pe mine de atata munca.Or manca pelin ca in gradini numai asta se vede.
 Mi-am luat masina.O masina mare care sa nu se rupa la prima urcare pe o ramasita de sosea,ca restu e numai gropi.Am luat-o pentru ca asa am vrut,pentru ca am avut cu ce.Cu banii mei munciti.
 Mergeam incet,pe drumul de tara,ca sa nu fac praf si sa-i prafui pe judecatori.Aveam masina plina cu furaje  pe care le duceam acasa la gaini.
-Uite al dracu om ce masina si-a luat.Cat o fi dat pe ea ?Merge incet sa-l vaza lumea.Ce-o mai cara in ea?
-Palat,nu alta,si-a facut la oras.De unde o mai fura atata ca nu le mai ajunge.Si-a facut si atelier de face garduri,ca lucreza acolo un var.Ii plateste bine da si muncesc de trebuie asta sa-si bea cafeaua pe drum.Incepe munca la sapte si asta e deja acolo de ii asteapta sa le dea de munca.
-Eee,pe dracu sapte.Se trezeste ca nebunu de la cinci sa dea drumu la gaini si sa ude rosiile.Nici de dormit nu mai poti de rau' lor.O sa moara dracu' de atata munca.
 Masina am vandut-o.Nu mai puteam sa o tin ca venise criza.Am luat alta mai mica si mai economica si m-am reorientat cu gardurile ca furau baietii din atelier si cenusa din vatra.Mi-am luat animale cu banii de pe masina.Le-am facut grajduri,am plantat pomi,flori,gazon,de nu stia ce sa mai creada inalta curte.
-Na ca i s-a infundat.A dat masina ca are datorii.Am auzit eu de la Vasile ca avea asta sa-i dea niste bani de vreo doi ani si acu i-a cerut inapoi.Anu asta nu a mai dat premiu la copii la scoala ca si-a luat niste gaini de nu le poti ridica de jos.Al dracu om si-a luat gaini din banii copiilor.
 Toata ziua dezbateau cazurile trecand de la unu la altu.Sistemul functioneaza perfect.Au si investigator,pe unu care toata ziua se plimba cu bicicleta pe strada,culege informatii din curtea altora si de la alte curti supreme si le impartaseste in stanga si-n dreapta cu o viteza de internetul e minciuna.Da e balbait saracu si putin surd,in schimb are viteza de transmitere.Daca sistemul juridic national ar functiona ca si asta nu am mai avea probleme cu clauza de salvgardare.
 Eu nu pot sa stau degeaba,trebuie sa fac ceva.Olteanul daca nu are nimic de facut,isi pune haina intr-un par si o pazeste sa nu i-o fure careva.Eu construiesc o casa pentru asta.Muncesc pentru ca imi place,pentru ca am nevoie de asta,pentru ca pot,pentru ca vreau eu.
-Nu-ti mai bei ma cafeaua la bulgari?Ma mai intreaba in gluma cate un pieten mai coltat ce nu poate sa doarma din cauza ochelarilor mei de soare.Ai ajuns la fundu sacului,acu trebuie sa muncesti ca sa mai bei cafea.Ce treaba o avea cafeaua cu munca nu stiu si nici nu vreau sa aflu.
 Ei judeca dupa sistemul lor de valori,putine de altfel,un sistem care de-a lungul timpului a ajuns sa fie considerat cod de legi universal acceptat de inalta curte de sant.Isi latra viata si neputinta de pe banca de la drum,punand etichete oricui are in curte o capra.Bine ca nu au si puterea de a pronunta sentinte...

quod erat demonstrandum

     Daca trebuia demonstrat ca apa va fi intotdeauna uda,ca soarele va rasari intotdeauna din mare,ca o floare pe care o tai se va ofili,aceasta s-a intamplat.Ceea ce am aflat de curand este motivul pentru care se intampla toate astea.Soarele rasare doar atunci cand se trezeste ea[daca este o dimineata cu nori sa stii ca ea inca mai doarme],apa este uda tocmai pentru a putea ea sa se teama ca o poate uda,toate florile lumii cresc pentru ca ea sa le eclipseze prin frumusete si parfum.Daca si ea ar fi constienta de cate eforturi face natura sa o ajunga din urma...
 Am inteles acum de ce s-a inventat o noua limba-pentru a o preamari,o limba fara verbe,fara substantive,numai cu superlative.
 Aceasta limba este cunoscuta doar de initiati,de cei care inca te mai cunosc.Din pacate nu se scriu inca dictionare,ar fi complet inutil sa-ti reproduc texte de acolo.                                                               

    Doamna Roland,
Dictionarul pe care il folositi este  recent importat si plin de neologisme.Pentru a citi este bun.Din pacate nu ve-ti putea intelege nimic din ceea ce este scris acolo daca ve-ti continua sa-l folositi.Limba aceea este straveche.Este o limba demult uitata pe care foarte putini o mai cunosc.Va recomand sa asteptati o noua revolutie si sa coborati in strada.Tocmai pregatesc una de catifea.Ascultati in strada trairile celor care vor sa schimbe regimul si notati-va cuvintele pe care nu le stiti.Urmati multimea pana la dansul de dupa taierea capului.Ve-ti fi probabil cutremurata de simplitatea sentimentelor traite acolo dar,este singurul loc si moment in care dumneavoastra puteti intelege de ce ei au puterea sa o faca.Ascultati muzica pe care ei o simt ca pe o emanatie a suletelor lor,muzica pe care peste secole,oameni ca si dumneavoastra,vor incerca sa o inteleaga fara sa o traiascaSper ca pana la urmatoarea revolutie sa intelegeti ca viata se traieste, nu se citeste in salon cu dictionarul in mana.Acolo,in strada,revolutia nu este facuta de plictiseala ca in salonul dumneavoastra.
                                                                                                                       
                                                                                                                           Danton

Repere

 Nu vreau sa fii mare, celebru sau bogat.Nu vreau ca tu sa te afli intr-o permanenta competitie cu cei ale caror repere efemere dispar la prima schimbare de fus orar.
 Eu vreau sa fii om copile.
Sa te bucuri si tu,ca si noi,de rezultatul muncii tale.Sa muncesti ziua ca sa poti dormi linistit noaptea.Nu te-ai nascut egal cu altii  si nici nu vei fi vreodata decat daca vei dori tu.Egali suntem doar in fata mortii dar,pana si atunci,vom putea alege modul in care vom trece dincolo.
 Competitia continua va fi numai cu mine.Va trebui sa fii mai bun ca mine si ca bunicii tai.Si nu va fi greu...
Nu vreau ca tu sa speri la nemurirea numelui tau si,daca te vei afla vreodata in luminile rampei,gandestete ca acum nimeni nu-si mai aduce aminte numele campionului mondial la 100m sau laureatul Premiului Nobel  pentru matematica de anul trecut.Toate aceste distinctii sunt efemere si de ele isi mai aduc aminte doar cei pentru care au contat,cei care l-au iubit pe invingator,foarte putini,si cei care au pierdut in competitie,mult mai multi.
 Priveste in jurul tau in fiecare zi si numara-i pe cei carora le pasa ca ai racit.Gandestete seara la cei care te-au sunat sa-ti ceara un sfat sau sa se intereseze  de tine.Ei sunt oamenii care conteaza pentru tine.
 Sa nu uiti sa traiesti iubind.Bratele tale vor strange femei iar umerii tai vor duce povara casei tale.Asa vei fi tu-ca si noi.Numai cel care poate strange o femeie in brate poate purta o arma in mana.Numai aparand temelia vei pastra casa in picioare.

ode to joy

   Muzica este graiul sufletului.Ea starneste in noi,nu instinctele,ci gandurile cele mai profunde.
                                                                                  Ludwig van Beethoven
 Sub un arpegiu nescris se odihneste un suflet trist care asteapta singurul compozitor ce-l poate transforma in note.Suflet rece si trist care spera de o lunga vreme sa-si amestece notele intr-o noua simfonie.Au mai fost ele sonate,balade,dar niciodata simfonie,niciodata imn inchinat.Nota de subsol ale unei incercari esuate,asteapta sa fie macar pentru o noapte partitura.

   Sufletul meu,singur,ramas inchis in cutia de rezonanta a unei viori vechi si prafuite,astepta privirea ta,trista uneori,sa acordeze din nou scripca asta scorojita de trecerea vremii.Astepta un zambet,chiar si ironic, pentru a intinde  din nou corzile sufletului meu.
 A fost necesar un oftat ca o nota de diapazon pentru a gasi gama in care pot acorda vioara.O partitura ce nu va ajunge vreodata sa fie interpretata intr-o sala de concerte,se scria sub ochii mei uimiti de atata normal.Copiam zi de zi notele din sufletul meu,acolo si atunci cand acesta simtea nevoia sa se exprime.Le transcriam in tonuri  si game pe care nu cautam sa le inteleg,traind bucuria de a iubi din nou.Fara spectatori si critici ma bucuram singur intr-o continua premiera de note pe care nu speram sa le aud cu o asemenea intensitate.Ma bucuram de scurtele acute provocate de zambetele tale,ma intristam in grave accente de lipsa ta.Este o partitura clasica ce nu trebuia inteleasa...O traiesc la maxima intensitate pentru ca nu stiu cat va dura,nu stiu cat va rezista vioara asta care,invatata sa cante la nunti si cumetrii,acum trebuia sa reziste unei filarmonici.
 Din cand in cand,te sun,de obicei intr-o zi de luni ,sub diferite pretexte,pentru a gasi noi pasaje de adaugat.Fara sa stii,partitura asta continua sa fie scrisa si neascultata.Poate va veni vremea in care notele de luni dimineata sa fie mai putin timide,urmand calea fireasca din adagio in forte.Soapte de flaut abia atins de un suflet ranit vor preceda orga in toata splendoarea sa ca un tribut adus normalului.
 Eu,in game majore,care nu mai pot tine masura unui stacato ,obosit de remanentele unnui acord de chitara astept pauza.Lasa ochii inchisi pentru a vedea mai bine de unde vin toate aceste note.Esti singurul motiv pentru care se intorc dupa fiecare pauza din partitura.Nu ii deschide pana cand nu canta soprana.Aceasta va avea ultima nota incheind cu un suspin partitura acrostih.

    Muzica se simte,se traieste si mai nou doar se asculta din pacate.Se asculta muzica vorbita,facila,care iti dicteaza ce trebuie sa simti.Iti toarna in urechi vorbe tari care obosesc gandul si il reprima pana la stadiul in care incepi sa gandesti cu sufletul celui care doar interpreteaza.Este probabil foarte usor de ascultat sufletul altuia.
Este comod sa traiesti sentimentele incercate de altul si sa crezi ca te regasesti in vorbele cantate de el.
 Incet si sigur imaginatia este inlocuita de capacitatea de adaptare la sentimentele altuia.                    Copy\Paste la sufletul altuia.
 Esti ingradit in cautari fara speranta ca mai poti visa cu ochii deschisi.
Fara a fi axiomatica aceasta este suficient de evidenta incat sa recunosti si tu,perpendiculara pe generatoarea micului meu univers.

Variatiuni pe tema impusa

   S-ar putea sa imi placa o dimineata verde de vara , un zambet sincer de copil sau o floare in parul tau...
O ploaie calda de vara, prima zapada a anului ,sa ma plimb prin padure toamna sau sa adorm in bratele tale atunci cand vor mai inflori vreodata teii.Placeri efemere,fara amprente,de care voi uita pana la urmatoare nota din singura simfonie a lumii.
 Un singur aspect nu pot sa uit-motivul pentru care imi plac.


  Nu stiu cine esti tu,de unde vii sau daca vei mai pleca.Nu ma intereseaza nici macar cum te cheama sau daca stii ca vara asta poate fi ultima in care voi inflori ca mare.Tot ce mai poate conta e ultimul val care a mangaiat tarmul.Ultimul sarut al valului va deschide calea  catre urmatoarea dovada de dragoste de care tarmul nu mai are nevoie de mult.
 Tu poti fi subiectul acestei drame consumate la inceput de lume dar,niciodata motivul acestui pacat pe care nici macar nu il constientizezi.Poti sa fii pret de un val tarmul meu de mare la care din ce in ce mai multi vor fi uitat sa ajunga.Pentru un timp vei mai fi malul din care voi musca neintrerupt pana cand vei fi din nou alt tarm al unui alt val.
 Candva poate ne vom intalni din nou,eu tot val,tu niciodata delta...
Fara sa mai lasam in lume amprente,vom inspira pe altii sa lase in urma tarmuri lungi cu plaje pustii pe care copii vor construi alte castele de nisip.


    Ieri,am deschis  poarta spre gradinile Semiramidei ...
A scartait lugubru,neunsa de la facerea lumii, trezind copilul din mine.
Fara sa fim obositi de lungul drum al zilei catre noapte,ne-am asezat sub singurul tei inflorit pentru a ne odihni.
Eu,umerii pe care am carat povara intreaga a lumii tale,el,ochii plansi de atata uimire.Am adormit asteptandu-te sa vii calauzita de singurul parfum pe care il cunoastem si sa crestem impreuna,intr-un singur vis,copilul obosit de atata viata.Intr-o singura soapta,plansa pe un acord de suflet,sa il trezim barbat care sa te iubeasca.