Toate drumurile duc intr-un singur loc,in acelasi loc-la capat de drum.Au un singur sens.Drumurile sunt facile dar sunt cu taxa.Platesti pentru comfort si viteza,pentru a ajunge mai repede la capat de drum.Toate sunt plictisitoare si obositoare in aceeasi masura..Mai sunt parcari din loc in loc.Doar acolo poti opri pentru scurt timp,unde iti poti odihni ochii obositi de atata monotonie.
 Din parcare,in parcare,inaitezi singur pe drumul ingust,parcurgind zi dupa zi,distante masurate in anotimpuri,fara sa te intereseze cand vei ajunge acolo.
Monotonia acestui drum,o mai intrerupe cate o depasire fara sens facuta de catre un alt calator la fel de plictisit ca si tine.Depasirile fara sens incep sa te preocupe si pe tine.Ii lasi in urma pe cei care au in masina lor toata familia si conduc mai prudent.Atunci cand drumul ingust nu-ti permite,te enerveaza spectacolul oferit de copii prin luneta.Se joaca fara sa fie constienti ca joaca lor lungeste drumul celui care ii conduce,obligandu-l pe acesta sa mearga mai incet.
 Te enerveaza joaca lor mai mult decat pe tatal lor.In timp ce acesta e tras de par si obligat sa conduca in harmalaia facuta de ei,tu cauti solutia unei depasiri la limita pentru a scapa de spectacolul ridicol si pueril ce ti se ofera.Nu mai vrei sa fii spectatorul fericirii altuia.
 Cu prima ocazie ii depasesti la limita privindu-i apoi cu parere de rau prin oglinda.