O femeie poate ierta cateodata un barbat care incearca sa o seduca,dar niciodata pe barbatul care rateaza o ocazie atunci cand i se ofera.
CHARLES MAURICE DE TALLEYRAND PERRIGORD
Sticla asta refuza sa fie desfacuta,lasandu-se mai greu decat o femeie care iubeste pe un altul.Dopul de pluta se rupse la a treia penetrare a tirbusonului de duzina .Era prea de soi pentru a fi smuls barbar,fara a respecta ceremonialul cu servetul alb de pe mana efeminata a ospatarului politicos si profesional.In mainile batatorite de munca ale taranului parea o jucarie inteligenta incaputa in mainile unei maimute care incearca sa o faca sa cante precum copilul de la care o furase.
Setea ii uscase si ultima picatura de saliva din gura.In mijlocul campului,la umbra corcodusului asta tepos,nu ii mai ramasese decat sticla asta de vin primita de la un domn care ramasese impotmolit cu masina in nororiul drumului dintre tarlale.Cumparase un lot si fusese sa-l vada impreuna cu o domnita blonda si tinerica.
Era doctor si vinul il primise de la un pacient.Sticla de vin frantuzesc se plimbase prin multe case si vitrine,avand un etern rol de spaga.Primind sticla se uitase curios la ea si o invarti incercand sa se dumireasca ce fel de bautura este,i-a lasat doctorului impresia ca nu va putea sa o bea fara a avea si cu ce sa o desfaca.Aplecandu-se spre domnita platinata strident,scoase de la picioarele acesteia doua pahare de plastic cu picior si un tirbuson de duzina pe care i le intinse prin geamul deschis pe jumatate.
Dopul,pe jumatate sfaramat de tirbuson in gatul sticlei,refuza sa iasa sporindu-i si mai mult setea.Din corcodusul salbatic si tepos taie un vlastar tanar de anul trecut pe care il coji frebil,cu miscari precipitate si nesigure.Aseza sticla in iarba deasa,tinand-o strans intre picioare printre cojile batului curatat,si inpinse cu putere jumatatea de dop ramasa in sticla.Dopul ceda si datorita presiunii create,un jet subtire de vin rosu,parfumat il stropi pe fata nerasa si arsa de vant.Sterse picaturile de vin ramase in barba cu mana zambind victorios la sticla ce se lasase atat de greu.Cauta cu privirea pe cineva ca pentru a-si impartasi isprava .
Ducand sticla la gura bau avid din licoarea mult ravnita si ar fi continuat mult timp daca restul de dop nu s-ar fi poticnit din nou in gatul sticlei verzui,ca o ultima impotrivire,ca un ultim refuz tardiv al unei femei pe jumatate dezbracata.Pauza asta ii sublinie gustul discret,usor catifelat al licorii.Lasa sticla pe jumatate de la gura pentru a-i permite dopului sas pluteasca din nou in vin si cu o miscare usoara,lina,de care nu l-ai ficrezut in stare,ridica iar sticla din care bau cu mai multa atentie,cu mai multa voluptate,cu mai putina sete inca o gura plina.Zari in iarba cele doua pahare de plastic transparent,imitatie nereusita a cristalului,pe care un bondar si o gargarita nauca hotarasera sa se odihneasca,ignorandu-se reciproc.Un gand de boierie i se nascuse subit la vederea acestora si fara sa-i pese de bondar ridica paharul de jos si sufla tare in el,tinandu-l tacticos de picior,ca pentru a indeparta praful.Turna usor,ca in reclame,vinul rosu si pafumat in paharul de plastic,descoperind usor fiecare nuanta de salbaticie a culorii aprinse de lumina.La suprafata pluteau cateva urme de pluta in jurul carora bule fine,abia perceptibile,de aer se invarteau incet,ca o ultima amintire a unui dop pastrator de secrete si voluptati refuzate unui muritor de rand.Le pescui pe rand cu un fir de iarba pentru a-i lasa netulburata de amintiri ale originii barbare si simple,noua conditie superioara.
... parfum dulce,de femeie implinita de dorinte,usor catifelat ca o frunza proaspata de fag,cu vagi urme de nuca sparta la gura sobei si gutui ingalbenite de bruma tarzie,se impleteau perceptibil,uneori chiar vizual inaltandu-se ca intr-un dans oriental din paharul pe jumatate plin.Inca o gura sorbita incet,ca un sarut furat sub luna,ca o rugaciune spusa in soapta in Noaptea de Inviere,dezleaga amintiri de toamna tarzie visate in primaveri eterne.Explozie de sentimente contradictorii dupa doar o jumatate de pahar...
Iarba moale si frageda ca o copila,crescuta suplu printre firele uscate de iarna trecuta proaspat,plecata din aceeasi radacina ca si cea de anul trecut,toata cu aceeasi origine,aceeasi mama,tanjea sa fie pascuta fara a fi lasata sa imbatraneasca,sa fie cosita si stransa pentru iarna pentru a aduce aminte de primavara asta cu toate visele ei,oferind acum asternut unor oase tanjinde.
De la o gura la alta,tot mai mici si mai gustate,mai traite ca si o noapte careia i se refuza rasaritul,visele se transformau din taine in tipetele guturale ale dorintei cerute imperativ de a trai.Regrete ale timpului trecut fara aceste picaturi de viata,inlocuite pe alocuri de apa salcie si calda bauta la cate un cap de rand...
Picaturi din ce in ce mai mari se prelingeau pe firele copile catre radacini batrane ca o ofranda mortilor.
De sufletul lor sa fie,caci ei nu stiu de vise,acum au certitudini iar noi blesteme de femei in fata carora nu am fost suficient de barbati.
Tu sa ridici blestemul femeie...
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu